joi, 31 octombrie 2013
TIMPUL RENAȘTERII
Vrei să pluteşti pe ape necunoscute mie,
Departe într’o lume ce poate fi pustie...
Tu eşti doar o petală căzută prea devreme,
Dar versul meu pe tine, azi vrea ca să te cheme.
Petale de zăpadă ce s’au topit în noapte
Au fost şi vor mai fi pierdute peste ape...
Dar florile de iarnă ce s’au trezit cântând
Te vor chema şi ele spre un liman mai sfânt.
Privind spre înălţime în versuri vor cânta:
Să vină Steaua vieţii şi mântuirea Sa !
*StMS
miercuri, 30 octombrie 2013
luni, 28 octombrie 2013
PERSONALITATE
Vor unii ca pe-o rufă
să mă-ntindă
Să fiu prosopul lor
supus de la oglindă
În care adeseori să-şi şteargă faţa
Lăsând dublată iarăşi cutezanţa.
Eşti un supus, un vierme
plin de strălucire
Actor văzut de lume pe
scena timpurie
Eşti puntea încovoiată,
străveche peste mare
Statuie ridicată, mereu
la arătare !
Din parvenit un deget
mă preface geniu
Din trecător mă-nchid
într-un mileniu
Şi mă expun adesea tot
simpatic
Dar în natura lor mă
văd un antipatic.
Eu nu sunt un subiect
de conversaţii
Nu sunt credul în
reguli, în adunări cu alţii
Legat de ritualuri,
legi sau jurăminte
Nu sunt un rob al
omului, fără cuvinte.
Natura mi-e prieten
sacru când izvorul
Îmi duce printre stânci
adesea dorul
Când codrii îmi ascund
frumos fiinţa
Când numai Dumnezeu îmi
ştie suferinţa.
Şi n-am pretenţii public în lumea ce
se-ncântă
Nici libertin nu sunt,
dar nici o simplă umbră
Eu nu sunt nici modern,
involuat sau antic
Lăsaţi-mă... ! Eu sunt un
singuratic.
*StMS
marți, 22 octombrie 2013
luni, 14 octombrie 2013
FRUNZE DE TOAMNĂ
*
De departe vântul rece
bate vremea-n frunze verzi
Tot pălindu-le
culoarea, mai spre galben să le vezi...
În păduri tremură
arbori cu foșnet stins, timpuriu
Cade o frunză după alta
prin decorul arămiu.
Peste iarba încă trează
se întind iar amintiri
Doar un vânt mai vrea
să creadă a naturii reveniri.
Dar acel contrast de
roșu, galben și verde pătat
Se așterne încă o dată
poate pentru a fi uitat.
Doar salcâmul tot
încearcă frunzele să-și dea grăbit
Scuturându-le în aer
vântului nepotolit.
Vor să scape, să se
înalțe din al stingerii destin
Se vor așeza smerite pe
covorul toamnei plin.
Palma veștejită a
sorții de la nucul cel bătrân
E demult o adormire
trezită pe alt tărâm.
Numai teiul mi-e
statornic chiar de va muri oricum
Vor ieși din el vlăstarii
cu flori multe și parfum.
Și va ține mai mult
frunza, seva vieții o va da
Să arate întregii
toamne tăria și viața sa !
*StMS
joi, 10 octombrie 2013
miercuri, 9 octombrie 2013
CANDELABRU
Eu sunt Iubirea care trăiește într-o făptură
Miozotis retras, de Dumnezeu ales…
Eu port un Candelabru de gheață și căldură
Și-n flori din anotimpuri, mereu am fost cules.
…Dar mă prefac adesea în stea strălucitoare,
Mă înalț înspre Lumină prin Îngerescul Dor,
Apoi cutreier marea purtând a mea odihnă
Pe valurile vieții, la omul trecător.
În munții singuratici mă regăsesc adesea
Și Taina mă cuprinde prin Sfintele Doriri.
Ating zăpada rece și iată… strălucește !
Asemeni ca și Steaua ce stă la Înălțimi…
Apoi, spre dimineață ascund a mea Lumină
Și asemenea devin cu omul muritor…
Mă văd iar printre oameni, în altă zi senină
Și îmi aduc aminte că sunt un trecător.
*StMS
*StMS