*
Dincolo de istm ce poate să mai fie
Pentru acei ce mor în viaţă şi-n trăiri ?
Cum pot găsi limanul scăpând de agonie
După atâta vreme şi multe rătăciri ?
Ce poate face omul când noaptea stăpâneşte
Al inimii altar de jertfe pustiit ?
Cum poate să mai spere cand ziuă nu mai este
Iar trista dimineaţă se schimbă în asfinţit ?
Mai poate să trăiască răpus de întuneric
Când norii cei mai grei prezentu-i-au strunit ?
Mai poate să răsară pe acest tărâm vremelnic
Când chiar şi providenţa i s-a împotrivit ?
Îndelungata vreme de haos şi durere ,
De neguri ce au prins prea multe rădăcini
Mai poate fi străpunsă şi arsă în tăcere
Înlocuind funebrul cu sfintele lumini ?
Sau poate valul mării să se prefacă-n stâncă
Când secole la rând doar vântul l-a purtat ?
Mai poate a scăpa de marea cea adâncă
Să fie pe vecie al apei împărat ?
Prigonitorul foc sălbatic şi cuminte
Când toată împrejurimea din plin o a cuprins
Mai poate cu folos să fie ca înainte ?
Cum poate o rază blândă să-l ştie că e stins ?
Ce poate face omul când toate-s împotrivă …?
Trec zilele la rând şi anii se-nmulţesc ,
Se risipesc speranţe şi-n patimi se înfiripă
Râvnind noi idealuri ce-n suflet nu domnesc .
Aceste întrebări de nu-şi vor şti răspunsul
Mulţi oameni se vor pierde precum s-au şi pierdut .
Răspunde-ţi voi luceferi , jertfind puterea Vieţii !
Împărtăşiţi Lumina ce-aveţi şi aţi avut .
*StMS
