(Iubirea care pedepseşte)
Îngeri cu aripi deschise se înalţă în întuneric
Într’o lume unde răul este pus peste lumini…
Întâmplarea se ridică pe un nevăzut jertfelnic,
Proniei îi schimbă sensul, arzând sfintele doriri.
Libertatea atinge apusul unui Cer de Domnul dat
Şi omul o îngrădeşte altui om punându’i tină…
Litera se face duh într’un spaţiu deformat,
Iar iubirea astăzi cade în confuzie deplină…
Îngeri cu ocrotiri deschise se înalţă înspre noapte
Vrând parcă să mântuiască pe cei ce nu s’au văzut…
Dar apoi cu frânte aripi, plâng…şi nu foarte departe
Se înalţă în rugăciune cu lumini de prin trecut.
*StMS
