Azi frunzele încep să
se aşeze mai multe pe pământ
În calea ta covorul
toamnei se deschide
Păşeşti în noul an,
purtată de avânt...
Spre viaţă
încrezătoare, înainte.
Nuanţe de amintiri
plăcute te poartă'n a lor ritm
Foşnind sub paşii
firavi faptele uscate
Prinţesă visătoare prin
toamnei anotimp
Îmi eşti din nou senină
iubirilor curate.
Răcoarea nopţii îţi
alintă gândul ce picură regrete
Vezi luna ce te'ndeamnă
să luminezi deplin...
Să fii prin anii tăi
frumoasă între fete
Iar zâmbetul să'ţi dea
de'a pururea alin.
Când frunze vor cădea
prin parc, prin codru sau oriunde
Să ştii că îngeri buni
te'or mângâia de sus.
Iar ploaia, dacă
fruntea va încerca să'ţi ude
Sărutul meu purta'va
dorinţa, nepătruns.
Ne'om rezema de arbori
în linişte profundă
Departe de aşezări, noi
doi ne vom iubi.
Vom stinge aşteptarea
oricât ne'a fost de lungă...
Şi fericirea vieţii din
plin ţi'oi dărui !
*StMS
