joi, 31 octombrie 2013

Crystallize ~ LINDSEY STIRLING

                     

TIMPUL RENAȘTERII


Vrei să pluteşti pe ape necunoscute mie,
Departe într’o lume ce poate fi pustie...
Tu eşti doar o petală căzută prea devreme,
Dar versul meu pe tine, azi vrea ca să te cheme.

Petale de zăpadă ce s’au topit în noapte
Au fost şi vor mai fi pierdute peste ape...
Dar florile de iarnă ce s’au trezit cântând
Te vor chema şi ele spre un liman mai sfânt.

Privind spre înălţime în versuri vor cânta:
Să vină Steaua vieţii şi mântuirea Sa !

*StMS


luni, 28 octombrie 2013

PERSONALITATE



Vor unii ca pe-o rufă să mă-ntindă
Să fiu prosopul lor supus de la oglindă
În care adeseori să-şi şteargă faţa
Lăsând dublată iarăşi cutezanţa.

Eşti un supus, un vierme plin de strălucire
Actor văzut de lume pe scena timpurie
Eşti puntea încovoiată, străveche peste mare
Statuie ridicată, mereu la arătare !

Din parvenit un deget mă preface geniu
Din trecător mă-nchid într-un mileniu
Şi mă expun adesea tot simpatic
Dar în natura lor mă văd un antipatic.

Eu nu sunt un subiect de conversaţii
Nu sunt credul în reguli, în adunări cu alţii
Legat de ritualuri, legi sau jurăminte
Nu sunt un rob al omului, fără cuvinte.

Natura mi-e prieten sacru când izvorul
Îmi duce printre stânci adesea dorul
Când codrii îmi ascund frumos fiinţa
Când numai Dumnezeu îmi ştie suferinţa.

Şi n-am pretenţii public în lumea ce se-ncântă
Nici libertin nu sunt, dar nici o simplă umbră
Eu nu sunt nici modern, involuat sau antic
Lăsaţi-mă... ! Eu sunt un singuratic.

*StMS

luni, 14 octombrie 2013

I LOVE ITALO - Romantic Collection Music


ROMANTIC COLLECTION ITALO DISCO MUSIC

280 singles for you

FRUNZE DE TOAMNĂ


*
De departe vântul rece bate vremea-n frunze verzi
Tot pălindu-le culoarea, mai spre galben să le vezi...

În păduri tremură arbori cu foșnet stins, timpuriu
Cade o frunză după alta prin decorul arămiu.

Peste iarba încă trează se întind iar amintiri
Doar un vânt mai vrea să creadă a naturii reveniri.

Dar acel contrast de roșu, galben și verde pătat
Se așterne încă o dată poate pentru a fi uitat.

Doar salcâmul tot încearcă frunzele să-și dea grăbit
Scuturându-le în aer vântului nepotolit.

Vor să scape, să se înalțe din al stingerii destin
Se vor așeza smerite pe covorul toamnei plin.

Palma veștejită a sorții de la nucul cel bătrân
E demult o adormire trezită pe alt tărâm.

Numai teiul mi-e statornic chiar de va muri oricum
Vor ieși din el vlăstarii cu flori multe și parfum.

Și va ține mai mult frunza, seva vieții o va da
Să arate întregii toamne tăria și viața sa !

*StMS


miercuri, 9 octombrie 2013

CANDELABRU


Eu sunt Iubirea care trăiește într-o făptură
Miozotis retras, de Dumnezeu ales…
Eu port un Candelabru de gheață și căldură
Și-n flori din anotimpuri, mereu am fost cules.
…Dar mă prefac adesea în stea strălucitoare,
Mă înalț înspre Lumină prin Îngerescul Dor,
Apoi cutreier marea purtând a mea odihnă
Pe valurile vieții, la omul trecător.
În munții singuratici mă regăsesc adesea
Și Taina mă cuprinde prin Sfintele Doriri.
Ating zăpada rece și iată… strălucește !
Asemeni ca și Steaua ce stă la Înălțimi…
Apoi, spre dimineață ascund a mea Lumină
Și asemenea devin cu omul muritor…
Mă văd iar printre oameni, în altă zi senină
Și îmi aduc aminte că sunt un trecător.


*StMS

Postare prezentată

GALIMATIAS

Str ă luminatul rob din ceruri plin de î ntinderi Deasupra prin extazuri de vis î ndeplinit A î mpr ăş tiat eterul prin relele depri...

Impact în UniVers * StMS