miercuri, 8 iulie 2015

FATA DE ROUĂ


La cugetul tău arzător, livada s'a umplut din nou de rouă.
Cântă prin razele de soare păsări, e linişte şi nu mai plouă...
Te'aşteaptă iarba să'ţi mângâie picioarele adesea rătăcite...
Te cheamă gândul visător să fii iubită dulce şi cuminte.

Prin adieri de vânt uşor am frunze tremurând a nerăbdare
Să vadă peste rodul lor cum iubitori zâmbesc spre soare...
Sărutul cald să îmi sfinţească natura vie, solitară
Să ne'ntâlnim la braţul ei eterni pentru întâia oară...

La răsărit şi la apus, cuvântă cerul în tăcere
Ziua şi noaptea nu şi'au spus nicicând adio sau... la revedere...
Dar aici totul e la fel, am flori care mireasma şi'o păstrează
Pentru un timp când dorul lor la mine'or să te vază...

La al tău cuget arzător, lumini prin înserări se'arată...
Mai cântă o pasăre pe ram despre o preafrumoasă fată.
Iar eu te văd aievea când prin rouă calea urmezi către mine
Îmi eşti desculţ... dar iarba mea... te mângâie pe tine.

*StMS


Postare prezentată

GALIMATIAS

Str ă luminatul rob din ceruri plin de î ntinderi Deasupra prin extazuri de vis î ndeplinit A î mpr ăş tiat eterul prin relele depri...

Impact în UniVers * StMS