Prin strălucirile de soare
Se vede atâta frumuseţe !
În flori, pe ape curgătoare,
În munţi cu înălţimi măreţe;
În brazii falnici ce ating
A cerului tinderi albastre,
Pe norii albi ce’ncet se sting
De dorul rugăciunii noastre…
În zborul păsărilor care
Prin codri îşi cântă bucurie,
Pe ape care oglindesc
Natura toată’n armonie…
Acestea toate le cuprinde:
Iubirea- Dumnezeu etern…
Împărtăşind prin îngeri lumii
Şi alte frumuseţi din cer…
Frumuseţi pline de taină
Ce inima n’a simţit,
Ochiul n’a văzut vreodată,
Mintea nu a desluşit…
Noi purtăm aripi divine,
Ne înălţăm înspre lumini
Împreună… sau doar singuri;
Şi n’am vrea deloc să ştim
Cum e zborul prin tăcere,
Cum e visul fără glas…
Doar simţirea mântuirii
Este darul ce’a rămas !
…Eşti un înger ca şi mine,
Miozotis pe o stea…
Îţi rămân mereu aproape
Şi de Sus… voi lumina.
