*
Am fost la Eminescu acasă, dar nu l-am mai văzut
Vântul bătea într-o statuie pe o creastă
Ce-a îmbătrânit demult...
Iar teii triști fără de roadă, într-o tăcere lăcrimau
Că nu mai e prin lumea asta
Poetul ce-l aveau.
Alături, lumea schimbătoare versuri străine au rostit
Durerea m-a ascuns în taina
Luceafărului negăsit...
Și am purces spre lacul albastru
Prin codrul pașnic, rece și curat
Acolo, numai în singurătate...
Ne-am regăsit
Unul pe celălalt.
*StMS
