După soare apare luna, după stele zări senine,
După noapte întotdeauna lumina zilei revine !
După tristeți bucuria schimbă sensul unei vieți,
După seri melancolia se pierde prin dimineți !
După ploaie și furtună norii grei se răspândesc,
După o ceartă nebună oameni iarăși se iubesc !
După cântec și savoare vin tăcerile profunde,
După valuri reci de mare apele tremură'n unde !
După tinerețea toată bătrânii trăiesc solemn,
După un băiat o fată îi face cu mâna semn !
După întâlniri frumoase vin și crunte despărțiri,
După clipe tumultoase vin momente de iubiri !
După flori de primăvară apar frunzele crescând,
După ce foșnesc pe'afară toamna le scutură'n vânt !
După toată această joacă iarna vine cu nămeți,
După ce vârstnicii pleacă apar fete și băieți !
După plâns copilul râde, omul trist se veselește,
După ploi multe și blânde iarba deasă iarăși crește !
După femei ce's iubite bărbații vin cu o floare,
După zile obișnuite mai vine și sărbătoare !
Apoi iar noaptea se lasă, zorile revin albastre...
Și astfel se trece vremea neînțeleasă a vieții noastre !
©StMS
