*
Tu înger ce-ţi ascunzi aripile la braţe,
Mergând la pas prin viaţa prinsă de resemnări...
De ce îţi laşi lumina să te atingă în spate ?
De ce nu-i arăţi chipul ce l-ai avut şi ieri ?
Inima ta se zbate privind un pământean...
Ai vrea să aibe aripi şi mantie argintie
Te-ai prefăcut ca el, aştepţi an după an...
Zadarnic aşteptarea lumină o să-ţi fie !
Şi când speranţa inima-ţi va închide
Bătăi vei regăsi de prin trecut...
În urma ta soarele va deschide
A sale raze strălucind mai mult !
Dar nu ştiu de-ai să poţi a le ajunge
După atâta timp ce fost-a irosit...
Şi chipul tău vei observa că-ţi fuge
În amintiri, la cineva ce te-a iubit !
Tu ca un înger prefăcut în om
Ai să zâmbeşti luminii ce răsare,
În sufletu-ţi de aur se va răsfrânge un dor
Dar n-ai să mai poţi fi o stea strălucitoare !
Inima ta azi bate pentru un pământean,
Iar îngerul din tine în apăsări se stinge.
Primit-ai haine albe, lumină şi mult har,
Dar peste toate acestea plouă urât şi ninge !
Tu înger luminat ce-ai fost mai sus de aştri
De ce a tale aripi în braţe le ascunzi ?
Ţi-ai regăsit sclipirea în ochii mei albaştri
De ce prin cerul nostru nu vrei să mai pătrunzi ?
Nu îţi aduci aminte de constelaţii sfinte
Unde extazul păcii dulce dăinuia ?
Te pierzi prin lumea asta ce pururea te minte ?
...Din început, să ştii, n-ai fost deloc aşa !
Tu înger ce mi-ai fost sortit
De când pământul era în zidire
Întoarce-te la *Steaua ce iar te-a regăsit !
Nu vei putea nicicând să zbori fără de mine !
*StMS
