*
Ultimele lacrimi au căzut la Athos
Într-un paraclis rece şi tăcut
Candela ardea de Paşte lângă artos
Iar ceara picura prin sfeşnice de lut.
Apusul atingea o stâncă solitară
În murmurul de rugă rostită de un sfânt
Un înger lumina o linişte bizară
Tot prevestind pe mare, aproape de pământ.
Ultimele lacrimi au răspândit lumina
Ducând-o către ceruri, dincolo de Athon...
Era ultimul strigăt pe marea mult prea plină
De ape ce agită prea răvăşitul dor.
S-au regăsit mătănii, postiri şi nevoinţe
Care şi-au luat răspunsul la margine de ţărm.
Corăbii trec pe cale, frumoase năzuinţe
Lumini scăldate-n lacrimi prin zilele de ieri.
Ultimele lacrimi au căzut la Athos
Într-o rugă veche rostită în zadar
Pus-am vieţii reazem, speranţă şi mult patos
Dar dangătul de clopot a jale sună iar...
Au fost icoane sfinte cu măreţii divine,
Au fost şi sfinţi pe care Pronia i-a făcut !
Lumina lor asemeni din an în an tot vine
Să stingă azi regretul, să-l schimbe în trecut...
Ultimele lacrimi acolo s-au aprins
În Athosul străvechi cu amintiri sfinţite.
Odată cu căderea luminile s-au stins
Iar sfeşnicul e rece şi zace între morminte.
*StMS
