Rămas'ai poate singur, trist, îngândurat
Și'odihnă pe un colț de bancă ai aflat.
Nu mai este nimeni, dar poate e mai bine...
Când nu este omul, îngerul tău vine !
Ți'ai pus nădejdile în omul trecător,
Ți'ai dat seama acum că totu'i schimbător.
Doar cerul te mângâie și poate e mai bine...
Când nu vine omul, îngeru'i cu tine !
Lăsat'ai poate lacrimi să îți curgă,
Ți'ai prefăcut durerea ta în rugă !
Asculți tăcerea serii și sigur e mai bine...
Când nu vine omul, Domnul e cu tine !
©StMS
"În necaz am chemat pe Domnul şi m-a auzit şi m-a scos întru desfătare." (Psalmi 117; 5)
