Să ai discernământ în toate
Ca pasărea în zborul său…
Să nu te înalţi mult prea departe,
Nici să cobori când ţi’e mai greu.
Să laşi pe Dumnezeu să îţi aşeze
Poruncile ce-n taină ţi le’a dat;
Doi oameni pot la fel ca să vegheze,
Dar sufletul din ei e unicat.
Să ai discernământ în cugetare
Ca fluturii ce încântă multe flori…
Să nu pluteşti pe oricare petale,
Nici să te înalţi peste mireasma lor.
Să laşi pe Dumnezeu să’ţi strălucească
Părerea sau trăirea ce’ai aflat;
O rugăciune poate să desăvârşească,
Iar al tău gând să fie, tot curat.
Să ai discernământ şi în cuvinte
Ca un izvor ce-adulmecă deschis…
Să nu te-avânţi prin murmur înainte,
Nici să te aşezi prin stânci ce s-au închis.
Să laşi pe Dumnezeu să îţi aprindă
Cuvântul paşnic ce îl vei rosti;
Un om poate la fel să îl cuprindă,
Dar altul, diferit poate va fi.
Să ai discernământ în fapte
Ca stelele ce-apusul l’au străpuns…
Să străluceşti mai mult când este noapte
Iar ziua să sclipesti doar în ascuns…
Să laşi pe Dumnezeu să lumineze
Puterea ce în tine a zămislit;
Un bine, poate în taină să aşeze
O mântuire… într’un chip desăvârşit.
Să ai discernământ în toate
Ca îngerii în slavoslovii de Iubire…
Să te ridici, să crezi… Să fii în pace!
Să nu te înalţi peste a ta mărire!
Să laşi pe Dumnezeu să’ţi ocrotească
Măsura unei sfinte dăruiri;
Mulţi oameni pot asemeni să trăiască,
Dar poate, pentru alte împliniri.
*StMS
