Atâta împlinire prin schimburi reciproce
Învăluie pe oameni răpuşi de realizare;
Atâta aroganţă în elevata voce
Pătrunde prin natură, dar fără asemănare.
Prin razele de soare şi praful străluceste;
Omul îşi ascunde viciul în robii.
Prin zâmbetele grele de fapt e prea departe,
Iar sfânta armonie o vezi doar la copii.
Se întâlnesc saluturi, respecte uniforme
Ce ascund un profitoriu şi clasic labirint;
Se întâlnesc şi norii, se pierd în multe forme
Pledând deşertăciunea ce moare strălucind.
La fel cum curge apa din limpede izvor
Aşa’i respectul sacru din dragoste curată.
Iar cei care respectă, dar nu’n trăirea lor
Sunt robi purtaţi de vicii cu faţă înseninată.
*StMS
