Îi auzi răcnind pe unii:
''Vai, omătu' o chicat!''
Şi s-apucă precum hunii
Cu lopeţi la vânturat.
Mare panică-i cuprinde
Şi nu se sfiesc defel
De parcă potopul, frate
Le-o căzut în cap, din cer.
'' Văleu!'' glăsuiesc cu teamă;
" Să nu ne înzăpezim
Că n-om mai putea îndată
Nici pe uşă să ieşim.
Ia lopata, dă-i bataie!
O chicat nămeţi greoi;
Trage, împinge măi tataie
Să nu deie peste noi!"
Bat talanga disperaţii
Şi din goarnă poruncesc:
"Adunaţi-vă toţi fraţii,
Regimentul ostăşesc!
Au venit duşmanii ţării
Peste scumpul nost'Pământ,
Nu fiţi pradă aşteptării
Ci luptaţi cu ei în rând!"
Nu-i pătrunde atâta râvnă
La ceva mai serios...
Se înroşeşte a lor bârnă
Dacă ninge aşa frumos!
Şi picioarele îşi strâmbă
Ei, voinicii cei de neam
Când pe gheaţă iau o trântă
De văd stele-n felinar.
Iar când se-nciudează tare
"De ce boala o chicat?"
Înc-o izbă şi mai mare
Îi zvârleşte peste gard.
De te duci să vezi aproape
"Vai, Doamne ce s-o întâmplat!?"
Că picioarele-s la coate
Şi capu-n omăt intrat.
Măi, să vezi tu măreţie!
Totu-i alb şi minunat...
Te trezăşti să-mi spui tu mie:
"Hai cu sapa la arat!?"
"Ia hârleţu, ia lopata
Că-i mare război în drum!
Vin nămeţii, dau cu gloata..."
Mă, da'tu chiar eşti nebun?
Înţeleg, să faci cărare
Aşa, ca să nu te uzi;
Dar să strici tu iarna, oare
Nu crezi că-i păcat? ...Auzi?
Înţeleg să dai cu sapa
Vara, toamna pe tarla.
Nu acum s-aduni zăpada
Şi să-mi strici tu... iarna mea.
*StMS
