Noaptea iar cuprinde acest străin pământ
Tăcut; fără cuvinte, adorm cu tine în gând.
Visez fata morgana, văd chipul ei ascuns...
Cuprins de oboseală cad în nisip răpus.
Descoperă Iubire năframa de pe faţă.
Trimite-mi apă vie, deşteaptă-mă la viaţă.
Privind încet Iubirea din zâmbet de cristal,
Voi răcori fiinţa mergând spre ideal.
*StMS
