SIGV
Dimineaţa, când soarele topeşte roua florilor
Ai pătruns tainic în viaţa mea.
Nectarul Iubirii – Un Soare între nori
Izvor să ne fie pe calea cea dreaptă.
E doar un început de Drum şi o cărare,
Limpezită în lacrimi de Dor
Glasul din inimi e o dulce cântare,
Incadescent vibrând spre Timpul Viitor.
Toţi porumbeii albi din gând pornesc,
Îi strig şi’i chem… dar nu’i găsesc.
Mă tânguiesc cu paşii, îi simt grei.
Iubirea mea… cum să se urce Sus la ei ?
Ce garduri mă închid şi mă deschid ?
Ce scări mă urcă tocmai când cobor ?
Afară plouă…
Am adus vreun nor ?
Sau norul îşi dă sufletul lichid !
Când razele de soare izgonesc
Toţi norii din privirea mea de tină
Clipesc mărunt cu ochii în Lumină
Spre locurile unde năzuiesc !...
StMS
Când ploaia vei privi cum picură afară
Retrasă la fereastră, în dorul tău tăcut
Să ieşi puţin să’i simţi căderea’i diafană
Şi’n Tainele Iubirii să te’adânceşti mai mult…
În depărtarea tristă a nostalgiei noastre
O adiere fină pe buze îţi va şopti:
Prin nori purtaţi de vânturi sunt zările albastre
E Împlinirea care mereu va dăinui…
O picătură lină de undeva venită
Îţi va porni Izvorul Iubirilor de Vis.
Va fi sărutul vieţii ce’n lacrimi se alintă
Pulsând în două Inimi şi’un singur Paradis !
SIGV
Curg clipele albastre mai vii ca niciodată
Şi Cerul lin coboară cu stelele spre mine.
Luceafăru’şi revarsă lumina mai bogată
Trezindu’mă la viaţă din starea îngândurată.
Luminile din geam tresar şi tremurânde
Îmi mângâie durerea şi’mi uşurează clipa...
Un duh de alinare în inimă’mi pătrunde
Să’mi încălzească Fiinţa de geruri, cu aripa…
Şi astăzi cat în lumea nevăzută
Acelaşi chip de Înger Nedescris
Sunt neştiută şi tăcută.
DAR CU ACELAŞI GÂND ŞI ACELAŞI VIS.
StMS
Bună Dimineaţa Stea Luminătoare !
Ce sclipeşti zâmbind spre razele de Zi !
A ta Lumină Albă sfinţeste’o aşteptare
Asemeni cu Albastrul ce iar va Reveni…
A tale Dimineţi sunt aurul de noapte
Care’a adus de Sus noi Binecuvântări…
Să străluceşti şi azi cu Dor până departe,
Să’ţi simt IUBIREA lină în dulcele’ţi cântări…
SIGV
Se adună în noapte clipele albastre,
Menite să strângă dorurile noastre.
S’au aprins felinare în iarba stingheră şi moale
Doar doi Îngeri desculţi aleargă prin ploaie…
În curând se va naşte un Mirific Vis
Ce’o să rămână Tainic până la sfârşit…
A mai trecut o zi de Dor şi vise,
În aşteptarea clipelor nescrise…
*
Se scurg secundele prea line
Şi nu mai ştiu de’i rău sau bine.
Iar Drumul încă e pustiu
Este devreme, dar târziu.
O clipă doar ne mai desparte.
Te simt aproape, dar…departe.
Şi zarea nu ne mai încape.
Aşa departe, dar… APROAPE.
Deschizător de drumuri eşti în Ţara Tinereţii.
Se împrăştie Lumina prin valurile vieţii.
Cu sufletul curat al Primăverii
Ce înalţă în inimi Cântecul Iubirii.
Tresar şi’n uimire sunt iară
Când din adâncul unui vers
Vii tu cu cânt de Primăvară
Să’mi aduci Lumini din Univers.
Prin flori cu Sclipiri de Lună şi Candoare
Pătrunde al dragostei fior pe un nor purtat în altă zare.
Lumini din Timpul Viitor
Întrezărind o clipă de Iubire gingaşă şi curată ca albii ghiocei…
StMS
Însingurat în miezul nopţii,
Prin al pădurii paşnic vis
Mă adâncesc iar în mistere
Şi de’al meu DOR mă las cuprins…
Adie vântul dulce înviorând speranţe
Şi caută în tăcere să afle un răspuns.
Apoi din Răsărit o voce grăitoare
Şopteşte iar prin frunze
Acestea tremurânde îmi alinează Dorul
Prin stingerea firavă, privind spre asfinţit…
Deodată, două Păsări în cântec zburătoare,
Vorbesc parcă naturii ceva nedesluşit:
“Priviţi acele STELE în formă de INEL
Unite în strălucire cum nu s’a mai văzut !
IUBIREA lor cerească emană dintre ele
A noastră bucurie ce creşte tot mai mult…
Se îmbogăţeşte noaptea prin Armonia Vieţii,
IUBIREA dă splendoare la stelele de rând.
Iar timpul nu mai trece… E acum în aşteptare
Să întâmpine INELUL şi jos înspre pământ.”
SIGV
Am primit safirul tău cel preţios…
L’ai găsit pe ţărmul mării
Sau într’un loc misterios ?
StMS
Astfel de Safire Albastre
Nu găseşti la ţărm de mare,
Nici prin palide mistere
De prin lumea trecătoare…
INIMA e locul tainic
Unde ele au izvor
Revărsându’se’n IUBIRE
Prin mult încercatu’mi DOR…
Noaptea în sclipiri de ape,
Oglindite’n Cer de stele
Se înalţă înspre tine
Cuprinzându'te în mistere.
Oare unde le ascunzi
Şi cât laşi să’ţi strălucească ?
…Unde’mi poposesc safirii
De prin lumea mea albastră ?
SIGV
Tot în Inimă îşi au locaşul
Ale tale perle scumpe…
Şi în nopţile cu lună plină
Le adun într’un mănunchi,
Întruchipând Dorurile noastre
Ce nu vor muri NICICÂND...
…Eu nu ţi’am scris demult,
Te rog, mă iartă.
Dar marea vieţii mele e încă zbuciumată.
Doresc s’ajung la ţărmuri
Ce’şi scaldă fruntea în soare.
Iar vântul tot mă poartă
Dincolo, pe mare…
Ajută’mă să’mi smulg privirea
Din undele albastre,
S’aprind din nou a mea lumină
În Zborul către astre.
Şi voi simţi că’i mai curată
Mai sus şi mai aproape
Decât lumina falsă
Ce’n lut vrea să mă’ngroape.
N’am vrut să’ţi tulbur visul senin al depărtării
Spunându’ţi o poveste cu valurile mării.
Voiam să ştii doar că vântul s’a contopit cu valul
Şi vântul e furtuna
Purtând lumini albastre
Şi’un dulce cânt astral…
StMS
În liniştea pădurii, prin munţii mei de piatră
Din nou aprind misterul ce vrea să mi te vadă…
Ascult tăcerea vie şi’a frunzelor şoptiri
Şi’astept să’mi dai un semn, de poţi să ne întâlnim…
SIGV
Urci spre înălţimi neatinse.
Tainic te aşezi pe Margini de Vise,
Miozotis, în zborul tău iute,
Safir preţios ca izvorul de munte.
Ai nectar şi parfum din Albele flori,
Izvor de trăire şi cânt;
Ţi’e Inima curată şi plină de Dor
Ca albul porumbel cu zborul Nefrânt.
Iubeşti nevinovat şi intens
Scoţând din adânc Comori Negrăite.
Astfel prin Iubire şi Credinţă dai sens
Mărgăritarelor scumpe în tine sădite.
Zadarnică’i truda când Dragoste nu’i
E totul străin, nimic nu te înalţă.
Găsim cuvinte sfinte, pline de Speranţă,
Izvor de Alinare, Pace şi Viaţă…
Culeg de pe obrazul tău o lacrimă caldă,
O perlă ca bobul de rouă din Inima ce’aşteaptă.
Doar un cuvânt îţi rostesc:
RĂBDARE.
Va veni în curând stropul de Lumină
În viaţa trecătoare.
O lacrimă într’un vers
Spre tine, iubite, se îndreaptă,
Un gând smerit cu o inimă curată…
Un Zbor înalt; e a noastră Înfrăţire,
Nectar de Taină…
Topindu’se într’o Veşnică Iubire…
StMS
…Mă simt ca într’o încăpere fără nici o fereastră,
Închis în întuneric şi’n Dor înlănţuit…
Vino, de mă salvează Iubirea mea albastră
Şi acoperă’mi durerea cu Alb nemărginit !
…Descătuşează’mi Steaua Iubirilor apuse
Şi prinde’mă de mână, tu Stea ascunsă’n Zi…
Înalţă’mă în Extazuri prin spaţii nepătrunse,
Aprinde’mi iar Lumina, ca să putem Sclipi !
Luminătorii noştri privind simţiri mai vaste
S’or contopi aievea prin alte exaltări,
Unind RAZELE ALBE cu AŞTEPTĂRI ALBASTRE
LUCEAFĂR NOU vom face Eternelor Cântări !
SIGV
O viaţă eternă e în Floarea Albastră
Şi se înalţă în Sclipiri ca o rugă dulce…
Un zbor etern e în Inima noastră;
Spre visul senin dorinţa se duce.
Trei păsări
Sprijină templul fiinţei mele.
Şi’n zborul lor lin întruchipează Universul.
Trăim înlănţuiţi de dorinţă şi vers
Spre Ţara culorilor eterne.
În Ţara culorii Albastre,
Din florile Albe din zori
Se naşte Lumina.
Acolo’s visurile şi gândurile noastre,
Pierdute în extazuri…
În sclipiri de lună.
StMS
Voi aştepta pe lângă ape
În murmur paşnic de Iubire,
Voi străjui prin zi şi noapte
Pe stânci purtat de’a mea dorire…
În braţele naturii iarăşi cădea’voi prin tăcerea mea
Şi undeva, prin iarba rece îndurerat voi suspina…
Vor trece anotimpuri poate…
Şi frunzele şoptite în vânt
Acoperi’va întristarea prin toamna unui Dor înfrânt…
Şi voi spera să văd Iubirea ce dăinuie Etern prin noi…
…Vei ridica a mea faptură
Să fim un Freamăt amândoi…!?
Natura ne va ţine în braţe prin munţi înalţi ce ne’am dorit…
Iar când acestea se vor trece, zbura’vom doar spre Răsărit !
Pe aripi de Lumini măreţe
IUBIŢI vom fi în Armonie…
Şi vom trăi cuprinşi de Taine
…Nemuritori,
În
V*E*Ş*N*I*C*I*E
SIGV
Bună Dimineaţa!
Am aşteptat zorile ca roua binecuvântată pentru flori,
Să mă trezească din somn dulcele’ţi cântări…
Dar trecut’au zorile şi soarele a răsărit
Găsindu’mă în triste asteptări…
Ce ţi s’a întâmplat
De n’ai putut veni în zori
Să’mi mângâi chipul
Cu’ale tale raze de speranţă şi iubire…!?
Dacă eu oprit’am ivirea sclipirilor de zi,
Îmi cer iertare de ţi’am greşit !...
StMS
DUMNEZEU este cu tine şi asemeni sunt şi eu.
EL cu HARUL de LUMINA, eu cu Dragostea mereu…
Desluşesc prin sentimente cât de mult suntem Uniţi !
*…Nici o zi n’are vigoare să ne ştie despărţiţi…*
Suntem FLOAREA NEMURIRII în PETALE DE IUBIRE,
Tu mireasmă îmbătătoare, eu asemeni ca şi tine…
Tu renaşti PETALE ALBE,
Eu ALBASTRE DĂRUIRI…
Şi atunci când ne desfacem, ne legăm iar prin DORIRI…
Vântul ce vrea să ne rupă, se transformă în Adiere,
Soarele ce vrea să ardă, ne încălzeşte cu Putere.
Gerul ce vrea să ne îngheţe îl primim ca o Răcoare…
Apa ce vrea să inunde, ne curăţă de uitare…
Astfel noi trăim I*U*B*I*R*E*A
În al TAINELOR SAFIR,
M*I*O*Z*O*T*I*S printre Stele
Într’un UNIVERS SUBLIM !
SIGV
Sunt iarăşi obosită
Şi nu pot să’ţi compun ceva…
… Mi se închid ochii…
Aş vrea să ne întâlnim cândva…
Şi să’mi reciţi din versurile tale…
Mi-e dor de tine !...
Te iubesc !
Îngeraş la somn !
Iartă-mă…
Mi s-au închis ochii…
Pa…
StMS
În noaptea asta cerul e albastru.
Şi nu ştiu acolo cum oare îl vezi…
Aş vrea să vii tu, pasăre măiastră;
Alături lângă mine să te’aşezi…
Să’mi cânţi un cântec dulce de IUBIRE
Şi să te văd aievea printre flori,
Să ne ascundem prin natura vie
Purtaţi de aceiaşi minunaţi fiori…
La umbra unui fag tăcut
Să ascultăm al frunzei freamăt
Şi neştiuţi şi nevăzuţi
Să contemplăm al nopţii farmec…
Luna Albastră printre stele
Să ne vegheze timpi de Taină,
IUBIREA să ne învelească
Cu’a sa nepreţioasă haină…
Să’mi sprijin fruntea obosită
De umărul tău firav,
Să’mi săruţi a mele lacrimi
Ce îmi vor cădea curat…
Ochii mei să te atingă
Prin al adierii val,
Să cuprinzi cu’a ta aripă
Sfântul nostru Ideal.
Să plutim în Zborul Păcii
Spre Eterne Înălţimi
Şi astfel, într’o IUBIRE
Să trăim… fără să ştim !
SIGV
Mi te’ai aşezat în suflet cu un Vers
Şi’n inimă te simt ca pe’o cântare…
Cu raza ta lacrimi mi’ai şters
Şi cu a ta îmbrăţişare…
Eşti în fiinţa mea întreagă
Ca un Luceafăr ocrotitor,
Răscolitor !
Tu, foc etern mistuitor…
Să arzi în candela Dragostei mele
De tine aprinsă...
Veghind în Taină cu un Dor
Şi’o flacără nestinsă !
StMS
Nu pot ca să te las…
Te simt cum îţi e sete…
Şi vreau să te adăp mereu cu ape de IUBIRE.
Nu pot să fiu retras.
Când Dorul tău mă cere…
Să’ţi umplu a ta fiinţă cu aceeaşi Dăruire…!
…Oricât de obosit aş fi,
Odihna nopţii n’o să mă primească
Până nu te voi odihni
Cu un sărut… şi’o floare albastră.
Acestea, zâmbet ţi’or aduce
Şi Bucurie în simţiri…
Vei adormi cu Îngeri paşnici,
Asemenea ca un copil…
Te iubesc !
SIGV
Ştii ce sunt fără tine ?!
…O umbră ce n’o mai luminează nici o Stea.
Şi care fără de Lumină,
Nimeni n’o mai poate vedea !
Aştept să te revăd Stea din depărtare
Să’ţi redescopăr Taina strălucirii tale !...
StMS
Aseară adormit’am însetat.
Şi inima mi’a stat
Tacută în aşteptare…
Iar buzele mi s’au uscat
Curat…
De lipsa sărutării tale.
*
Iubito, dacă eu cădea’voi în prăpăstii
De unde n’am să pot nimic să’ţi mai trimit,
Cu aripile frânte, îndurerat agonic
Şi fruntea întristată, căzută la pământ…
…Tu ai să rămâi aşa, privind în aşteptare
Fără să te cobori să’mi dai vreun ajutor ?
…Iubirea asta slabă, Sfinţenie nu are !
JERTFEŞTE-TI CHIAR LUMINA,
DOAR SĂ MĂ ŞTII ÎN ZBOR !
…Sau te gândeşti că noi suntem un singur *S*
LEGAŢI printr-un INEL în Veşnic Legământ.
Şi dacă eu cădea’voi, tu n’ai sa ai de’ales
Şi’mi vei urma asemeni prin oricare adânc…!?
Iubindu’ne acolo, răniţi şi întristaţi
IUBIREA ne va stinge a nopţilor durere…
Prin DRAGOSTEA ETERNĂ vom fi iar Înălţaţi
La Stele şi Luceferi şi ANGELICA VEDERE !
SIGV
IUBIREA ne’a cuprins cu al ei Mister
Pe noi, care până mai ieri nici nu ştiam că existăm.
Iar Astăzi nu mai putem trăi
Decât unul prin altul…
Două INIMI strâns legate,
Unite prin DRAGOSTE !
Nimic nu le mai poate desparte.
Am o BUCURIE pe care nu ştiu prin ce cuvinte
Să-I mulţumesc DOMNULUI
Că Există… şi că Exişti !!!
StMS
*Toamna a venit cu’a ei ploaie măruntă,
Un Freamat dintr’o frunză la pieptul tău ascultă…
Prin ritmul de fiori IUBIREA mea străbate…
Mă simt cuprins acolo, dar totuşi sunt departe…
Iar ploaia plânge paşnic prin început de toamnă,
Răcoarea ei m’alină în aşteptări de taină…
M’am preschimbat în Freamăt, în şoaptă de IUBIRE.
Apar iar lângă tine prin vasta mea simţire…
Privesc în ochii tăi şi adâncul lor mă prinde,
Revăd în ei sclipiri din sfintele întinderi.
Apoi îţi sărut fruntea plină de strălucire,
A tale mâini curate ce’mi scriu scumpe safire…
Mă’ndrept sfios spre buze ce Rugăciuni rostesc
Şi le sărut asemeni… şi încet eu lăcrimez…
Apoi prin Adiere cutreier lângă tine
Şi te cuprind în braţe; la fel şi tu pe mine…
Ne schimbăm din Freamăt în STEAUA DE
Şi ne Înălţăm aievea prin DRAGOSTE DEPLINĂ !
SIGV
Aşa cum valul se întoarce Veşnic să îmbrăţiseze
Mereu acelaşi ţărm mult iubit
Şi apoi se ascunde în mare, mai paşnic viseze,
Aşa acum în noapte
La tine am revenit.
Când sunt cu tine mireasma Iubirii mă cuprinde
Şi’n propria noastră singurătate
Ne găsim zburând
Spre sferele albastre…
Dacă eşti departe,
Dragostea în adieri de vânt se întinde
Şi’ţi simt a tale calde mângâieri
Cum mă cuprind…
Ca valul, ţărmul însorit.
…Te iubesc.
Spre mine adesea mă scufund
Uitată de Soare în visare…
Nu ştiu de’s Clipă sau un Gând
Trecut în veşnică Aşteptare…
Acum când Clipa’mi zboară spre nesfârşitul ieri
Rup o tăcere scrisă din versul ce e’n mine.
Cuvântul s’a născut prin multele visări…
Iar versul ce nu trece străbate doar prin tine.
StMS
Iubito, îmi e sete…
De’a ta Dragoste multă.
Deşi, apele afară pământul tot inundă.
Te simt parcă departe, prin negură de vreme,
Prin ploi ce sunt alături singurătăţii mele…
Eu sunt Miozotisul ce nu creşte cu ape
Şi nici cu soare care se’ascunde în ţări, departe…
IUBIREA mi’e Lumina,
IUBIREA’i ploaia mea…
Iar tu îmi eşti Izvorul.
…Adapă’mă cu EA !
SIGV
Te’adorm pe braţe în tăcere,
Ca spicul ce se’apleacă blând.
Mă rog neîncetat ca visul ce’o să vină
Cuprinşi să ne găsească de doruri şi de gând…
Dacă te culci şi nu adormi,
Să ştii că inima îmi bate
Spre miile de Sărutări…
Ce dulce s’or topi în şoapte…
Cu tine, eu voi adormi în gând,
Ca o albină printre flori
Să fii al clipelor veşmânt
Ce mă răsfaţă până’n zori.
StMS
Splendidul safir îmi străluceşte’n noapte
Şi picături de ploaie se schimbă’n diamante…
Privesc afară cerul ce’mi e necunoscut
Primind din depărtare angelicu’ţi sărut…
Mă înfior de’a mea totală neştiinţă
Şi fruntea mi’o aplec tăcut în năzuinţă.
Amestec lacrimi care se pierd în ploaia rece…
Şi tremur singuratic pân-ai să vrei a trece
Să îmi cuprinzi fiinţa cu’a ta caldă Iubire,
Să mă săruţi aievea cu’a tale buze fine,
Să mă cuprinzi în braţe… odihna mea să’mi fii…
Să treacă anotimpuri şi ani, sute şi mii…
Zorile să ne fie mereu a noastră pernă,
Iar timpul să ne piardă în DRAGOSTE ETERNĂ !
SIGV
Mă simt vrajită de timp, iar cu ardoare
Iubind o armonie şi’o paşnică visare.
Sunt vers în care se’ascunde Împlinire,
Speranţă, Dor şi marea mea Iubire…
EŞTI TU un suflet ce pătrunde
În toată fiinţa mea
Ca un săgetător…
De’acum vom merge împreună
Uitând de clipele ce dor…
Iubite, Noapte Bună !
Cu Îngerii împreună !
StMS
Murmur de ape
Străbat a mea vedere,
Ascult a tale şoapte
Rămase în tăcere…
Privesc îndurerat
Prin ploaia tot mai tristă
La ceru’ntunecat
De parcă nu există…
Arată’mi’te’n Zori
IUBIRE aşteptată
Să’mi iei ai mei fiori
În Inima ta… toată…
SIGV
Cândva, urcam încet spre stele…
Acum cobor în sufletu’mi uscat.
Nu ştiu de ce în clipe grele
Doar tu, iubite… îmi eşti apropiat.
Cobor şi urc pe aripile vieţii,
Oceanul zilei este nemilos…
Dă’mi roua dulce a dimineţii
Să pot spera la Zborul luminos.
Zorii argintii îmi flutură prin gânduri
Cu dulci săruturi ce aduc fiori.
Să cred în miile de clipe
Ducând la Visul Împlinit din Noi !
…Te iubesc.
StMS
HIMERELE CU DULCI ILUZII ÎNCHIPUITE ÎN ROMANTISM
AU FOST DELIRUL UNUI FARMEC ASCUNS ADÂNC ÎN ALTRUISM.
DINTOTDEAUNA O IUBIRE A FOST STRĂPUNSĂ DE REGRET
CÂND STRĂLUCIREA-I DE LUMINĂ A FOST CEVA INEXISTENT.
*
