.gif)
*
Nedumeriri la ceas târziu de seară
Prin timpul ce se trece mă împresoară
Ai tot sunat, dar n-ai știut pe cine !
Eu te-am văzut, dar nu și tu pe mine...
Nu știu femeie de ce tot mă chemi
În liniștea de noapte iubirea iar mi-o ceri !
Eu nu sunt om ținut de clipa ce se trece
Nu-s aventurier, nu-s steaua ta cea rece...
Așa că mergi în pace frumoasă precum ești
Cu părul tău cel negru, tu zână din povești
Și-ndreaptă-ți dăruirea spre cei asemeni ție
Spre cei purtați de vicii și-apoi de agonie,
Luceferi care cad prin ziuă și prin noapte,
La stele căzătoare ce se sfârșesc prin moarte.
Poate acolo viața te va-nvața ceva
Și de Iubirea noastră tu seama îți vei da...
Nedumeriri la ceas târziu mă cheamă
Îmi scrii, mă rogi, îmi spui că-ți este teamă
Tu te trezești din vis numai când vine noaptea
Îmbrățișezi cu dorul tău imensitatea...
Și nu mai știu iubito, să cred sau să te-ascult
Nedumeriri m-apasă și voci de prin trecut.
Chemarea ta mă stinge, îmi reazem capul trist
Și lăcrimez în taină, apoi nu mai exist.
* StMS
