Aici sunt eu întreg, întru împărăția mea !
De mă'nțelegi, femeie, mă vei iubi așa...
Îndrăgostit de cer, poeme, stihii și natură,
De Zâna Codrilor ce mă atinge cu căldură !
Tot sărutând izvorul ce'adapă iarba crudă,
Cântând cu păsările întru simfonia nudă,
Dormind pe mușchiul verde de sub fag,
Tot contemplând și vârful falnicului brad,
Îmbrățișând Crăiasa Pădurii cu ardoare
Și tăvălind poiana cea mult odihnitoare !
Dansând cu adierea vântului de seară,
În dimineți șoptind florilor să tresară,
Sorbind roua căzută pe'a frunzelor dantelă,
Având mereu deasupra a crengilor umbrelă.
Ținând tandru de mână liniștea profundă,
Zâmbind razelor care din soare tot abundă !
Îngemănat în gânduri la murmurul de apă
Alături de pârâul ce'n stânci golașe sapă,
Iubind poteca veche, fără de răscruce
Și poezia care la braț mă tot conduce !
Statornic ca stejarul în dragostea împlinită...
Aici să'mi fii și tu... femeia mea, iubită !
©StMS
