joi, 17 decembrie 2015

NU DEFINEŞTE...


Nu defineşte chipul iubirea arzătoare. 
Să fii văzut urât, bătrân, fără valoare 
Neînsemnate edificii arată cugetul de piatră 
Înlănţuind superficialul la rang de orientare sacră.

Nu defineşte ochiul dragostea curată 
Oricât ar fi plăcerea vederii subjugată. 
Să fii frumos şi tânăr deloc nu are importanţă 
Dacă la încercări vei pierde zorile ascunse în dimineaţă.

Nu defineşte monumentul simbolul dragostei depline 
Dacă decursul existenţei a rupt mereu aripi divine. 
Un sobru egoism e calea afecţiunilor pierdute 
Deşi mulţi te văd sfânt frumos cu daruri mari şi multe.

*StMS

marți, 1 decembrie 2015

DE ZIUA ROMÂNIEI


Demn, statornic în credinţă
Familist şi gospodar
Suveran în stăruinţă
Sufletist, normal, moral.
Înţelept, cinstit şi falnic
Ca un brad tânjind spre Cer
Cumpătat, viteaz şi darnic
Altruist cu braţ de fier.
Cu sângele viu în vine
Cu nădejde în Dumnezeu
Tu aşa să fii române !
Cum te ştiu şi'ai fost mereu !

*StMS


luni, 23 noiembrie 2015

DUBLĂ PERSONALITATE


Pierdut pe calea înălțimilor mărețe... 
Ales'am a mă rupe din strâmtorări de piatră. 
M'am prefăcut în stea încă din tinerețe 
Dar tot spre flori căzute inima îmi tresaltă...
Sunt suflet liber, dar port si divinul 
Dreptății care dragoste'mi despart 
Azi sunt o stea, mâine pelinul... 
Ce'l vărs cuvântului ce îmi e drag. 
Nu vreau să știu, mă lepăd de rigoare 
Numai așa pluti'voi peste cer ! 
Poate că'n lumea asta mică, trecătoare 
Eram mai bun, ascuns într'un mister.

*StMS

miercuri, 8 iulie 2015

FATA DE ROUĂ


La cugetul tău arzător, livada s'a umplut din nou de rouă.
Cântă prin razele de soare păsări, e linişte şi nu mai plouă...
Te'aşteaptă iarba să'ţi mângâie picioarele adesea rătăcite...
Te cheamă gândul visător să fii iubită dulce şi cuminte.

Prin adieri de vânt uşor am frunze tremurând a nerăbdare
Să vadă peste rodul lor cum iubitori zâmbesc spre soare...
Sărutul cald să îmi sfinţească natura vie, solitară
Să ne'ntâlnim la braţul ei eterni pentru întâia oară...

La răsărit şi la apus, cuvântă cerul în tăcere
Ziua şi noaptea nu şi'au spus nicicând adio sau... la revedere...
Dar aici totul e la fel, am flori care mireasma şi'o păstrează
Pentru un timp când dorul lor la mine'or să te vază...

La al tău cuget arzător, lumini prin înserări se'arată...
Mai cântă o pasăre pe ram despre o preafrumoasă fată.
Iar eu te văd aievea când prin rouă calea urmezi către mine
Îmi eşti desculţ... dar iarba mea... te mângâie pe tine.

*StMS


sâmbătă, 16 mai 2015

EU SUNT PREA SUS


Eu sunt prea sus să mă atingi şi spaţiul meu te rupe
Tu eşti o floare printre lunci cu ape mult prea multe.

Decât adesea să te pierzi tot înălţând la cer petale
Mai bine împarte lumii întregi mireasma dăruirii tale

Şi lasă steaua cea de sus să lumine ca înainte...
Eşti prea departe să ajungi şi spaţiul prea fierbinte.

Prin ape limpezi de izvor şi primăveri senine 
Tu să mă ierţi dacă vreun dor, scăpa'va o sclipire...

Va fi suspinul unui înger, o lacrimă din univers
Semnul iubirilor divine care demult triste s'au şters.

*StMS


sâmbătă, 11 aprilie 2015

LUMINA SFÂNTĂ A ÎNVIERII


Lumina Sfântă a Învierii
Cuprinde'va de acum întreg pământul...
Şi în splendoarea primăverii
HRISTOS A ÎNVIAT va fi cuvântul !
E mărturia bucuriei care
Preabunul Dumnezeu ne'arătat
Având în suflet pace şi lumină, fiecare
Vom zice iar: HRISTOS A ÎNVIAT !
Prin biruinţa Învierii avem dovada
Că raţiunea morţii s'a zdrobit
Spre împliniri măreţe ne vom întoarce faţa
Simţind pe Dumnezeu necontenit.
HRISTOS A ÎNVIAT o spune şi natura !
În revenirea ei la viaţă minunat
Sunt păsări care cântă pădurilor într'una
Cu adevărat HRISTOS A ÎNVIAT !
S'au desfiinţat cugete pesimiste
Nădejdi de mântuire au înviat frumos
Pentru ca Bucuria de'a pururi să existe
Vestiţi în lumea'ntreagă A ÎNVIAT HRISTOS !

*StMS

Postare prezentată

GALIMATIAS

Str ă luminatul rob din ceruri plin de î ntinderi Deasupra prin extazuri de vis î ndeplinit A î mpr ăş tiat eterul prin relele depri...

Impact în UniVers * StMS