Se oglindește luna în apa cea tăcută...
Deasupra, pe o stâncă statuie m'am făcut
Privesc lumina nopții cum tremură în undă
Primind lacrima rece căzută din trecut.
Adie vântul trist pe fruntea mea de piatră
Pe valul nevăzut luceferi mă ating
Îmi spun că voi fi sus prin galaxii, odată
Când prin această lume eu n’am să mai exist.
Alături o făptură încremenită'n vise
A îmbogățit pădurea rece dorințelor ei vii
Stă rugătoare încă cu brațele întinse
Deși de'acum acolo și șoaptele's pustii.
Te sprijini de'ai mei umeri proptind vremea oprită
Tot lunecând în picuri prin dragostea'ți târzie...
Și împăcat aș fi dacă'n căderea'ți istovită
Doar chipul tău de lut pe'al meu mormânt să fie.
Rămas la limita ce două lumi desparte
Contemplu încă cerul prin timp tot așteptând.
Dar timpul mi se schimbă în eternitate
Chiar dacă soarele răsare pe frunte'mi surâzând.
Mi's sobru, trist și antic la slujbele naturii
Când creștetul tău firav pe piatră s'a lăsat...
De ce oameni în viață sunt slujitorii urii ?
Și abia după moarte văd tot ce au uitat...
Se răscolesc prin flăcări iar amintiri nestinse
Tot ce părea dreptate se schimbă în regret
Eu nu mai știu de'i bine prin visele învinse
Să stau încă de veghe, schimbarea să aștept...
Prin crengile lăsate peste piatra neclintită
Doar rămurele în primăveri îmi dau fiori
Te vei simți și tu cu adevărat iubită
Prin cerul cel albastru, mai dincolo de nori.
Doar veșnică statuie prin arbori tot ascunsă
Sculptată de atingeri, destine, vânt și ger
Răsare'n toate acestea privirea mea răpusă
Nădăjduind statornic de'a pururea spre cer.
Iar timpul va aduce noi cugete răzlețe
Din chipul de pe ape la omul cel de lut
Se plimbă trecătorii purtați doar de'o poveste
În loc de stea căzută, o stâncă au văzut.
Argintul strălucind în ritmul pașnic
Prin dimineți în murmur de izvor îmi cântă lin
Acolo's ochii mei atinși de vânt romantic
Să plângă printre pietre poemului divin.
Și suflă vifor crunt, să nu se mai revadă
Splendori de prin natură de dragoste arzând
Ascunde'mi toată slava în gheață și zăpadă,
Dar lasă'mi doar privirea... 'plecată spre pământ.
