O femeie de la țară credincioasă, gospodină
Ce mai toată ziulica trebăluia prin grădină
Avea oarece'ncercare și astfel s'a cugetat;
Să ceară sfat de la preot, la Biserica din sat:
- Părinte, am o vecină care într'una mă ceartă.
Până și câinii ei slobozi mă gonesc și mă tot latră !
Rog a face rugăciune, Dumnezeu să'i potolească,
Domnu' prin sfinția voastră, poate'o să mă miluiască...
- Fiică, eu 'oi mijloci cu a mea smerită rugă
Și la Sfânta Liturghie te voi pomeni la slujbă !
Dar să știi un singur lucru: nici eu, dar nici Cel de Sus
În purtarea Sa de grijă nu te va milui înde'ajuns
Dacă tu însăți și'acasă, ziua - noaptea'n rugăciuni
N'ai să stărui în postire, în metanii și s'aduni
Har și vorbe cu blândețe, tăcere, dar și răbdare...
Pentru că Domnul din Ceruri știe pentru fiecare
Ce încercări să'i aducă, ispite și cercetări...
Ca mai apoi să trimită sfinte binecuvântări !
©StMS
"Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. Faceţi-vă părtaşi la trebuinţele sfinţilor, iubirea de străini urmând. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi. (Romani 12; 12-14)
