joi, 31 octombrie 2013

Crystallize ~ LINDSEY STIRLING

                     

TIMPUL RENAȘTERII


Vrei să pluteşti pe ape necunoscute mie,
Departe într’o lume ce poate fi pustie...
Tu eşti doar o petală căzută prea devreme,
Dar versul meu pe tine, azi vrea ca să te cheme.

Petale de zăpadă ce s’au topit în noapte
Au fost şi vor mai fi pierdute peste ape...
Dar florile de iarnă ce s’au trezit cântând
Te vor chema şi ele spre un liman mai sfânt.

Privind spre înălţime în versuri vor cânta:
Să vină Steaua vieţii şi mântuirea Sa !

*StMS


luni, 28 octombrie 2013

PERSONALITATE



Vor unii ca pe-o rufă să mă-ntindă
Să fiu prosopul lor supus de la oglindă
În care adeseori să-şi şteargă faţa
Lăsând dublată iarăşi cutezanţa.

Eşti un supus, un vierme plin de strălucire
Actor văzut de lume pe scena timpurie
Eşti puntea încovoiată, străveche peste mare
Statuie ridicată, mereu la arătare !

Din parvenit un deget mă preface geniu
Din trecător mă-nchid într-un mileniu
Şi mă expun adesea tot simpatic
Dar în natura lor mă văd un antipatic.

Eu nu sunt un subiect de conversaţii
Nu sunt credul în reguli, în adunări cu alţii
Legat de ritualuri, legi sau jurăminte
Nu sunt un rob al omului, fără cuvinte.

Natura mi-e prieten sacru când izvorul
Îmi duce printre stânci adesea dorul
Când codrii îmi ascund frumos fiinţa
Când numai Dumnezeu îmi ştie suferinţa.

Şi n-am pretenţii public în lumea ce se-ncântă
Nici libertin nu sunt, dar nici o simplă umbră
Eu nu sunt nici modern, involuat sau antic
Lăsaţi-mă... ! Eu sunt un singuratic.

*StMS

luni, 14 octombrie 2013

I LOVE ITALO - Romantic Collection Music


ROMANTIC COLLECTION ITALO DISCO MUSIC

280 singles for you

FRUNZE DE TOAMNĂ


*
De departe vântul rece bate vremea-n frunze verzi
Tot pălindu-le culoarea, mai spre galben să le vezi...

În păduri tremură arbori cu foșnet stins, timpuriu
Cade o frunză după alta prin decorul arămiu.

Peste iarba încă trează se întind iar amintiri
Doar un vânt mai vrea să creadă a naturii reveniri.

Dar acel contrast de roșu, galben și verde pătat
Se așterne încă o dată poate pentru a fi uitat.

Doar salcâmul tot încearcă frunzele să-și dea grăbit
Scuturându-le în aer vântului nepotolit.

Vor să scape, să se înalțe din al stingerii destin
Se vor așeza smerite pe covorul toamnei plin.

Palma veștejită a sorții de la nucul cel bătrân
E demult o adormire trezită pe alt tărâm.

Numai teiul mi-e statornic chiar de va muri oricum
Vor ieși din el vlăstarii cu flori multe și parfum.

Și va ține mai mult frunza, seva vieții o va da
Să arate întregii toamne tăria și viața sa !

*StMS


miercuri, 9 octombrie 2013

CANDELABRU


Eu sunt Iubirea care trăiește într-o făptură
Miozotis retras, de Dumnezeu ales…
Eu port un Candelabru de gheață și căldură
Și-n flori din anotimpuri, mereu am fost cules.
…Dar mă prefac adesea în stea strălucitoare,
Mă înalț înspre Lumină prin Îngerescul Dor,
Apoi cutreier marea purtând a mea odihnă
Pe valurile vieții, la omul trecător.
În munții singuratici mă regăsesc adesea
Și Taina mă cuprinde prin Sfintele Doriri.
Ating zăpada rece și iată… strălucește !
Asemeni ca și Steaua ce stă la Înălțimi…
Apoi, spre dimineață ascund a mea Lumină
Și asemenea devin cu omul muritor…
Mă văd iar printre oameni, în altă zi senină
Și îmi aduc aminte că sunt un trecător.


*StMS

luni, 26 august 2013

FATA DIN VIS



La margine de dor, la ţărm de mare...
Ai apărut înveşmântată în culorile petalelor trandafirului albastru.
Pe creştetul obosit de aşteptare purtai năframa Iubirii Eterne,
Iar ochii tăi îndureraţi mă priveau printre lacrimi.
Cuprinsumai în braţe
Şi ca o copilă mă băteai cu mânuţele tale încă tinere:
„De ce mai lăsat aşa ?
Nu ştii cât am suferit de dorul tău...!”
Team strâns la piept,
Iar aripile tale începuseră a se desface peste braţele mele.
M’ai luat de mână şi am străbătut marea
Care nea completat în culoarea ei.
Ce bine îţi stătea
Cu ochii negri şi năframa albastră pe creştetuţi unduit !
Rochia ţi se perdea pe ape scuturânduşi petale, lacrimi şi amintiri...
...Ai suferi mai mult, dacă ai fi liberă !

*StMS


So Sad * SISTERS OF OZ & GREGORIAN

     

           


joi, 22 august 2013

ILUZII PE UN VIS


SN

Din nătângu-mi suflet n-am ce să culeg 
Spini și pălămidă astăzi iar mi-l dreg 
Ce pot oare ție, eu ca să-ți ofer ? 
Dulcea-mi bucurie-i mai presus de cer !
O caut adesea dar n-o mai găsesc... 
Doamne, n-am știut să o prețuiesc. 
Suflet drag și sincer acum te-aș ruga 
Nu pleca degrabă... Ia inima mea ! 
E goală, pustie, doar atâta am... 
Vreau ca să învie murind an de an ! 
Iar când simți povara s-auzi cum grăiesc: 
"Lasă-mi inimioara... Vreau să te iubesc !" 


StMS

Prin frunzele de toamnă însingurate
A răsărit frumos un ghiocel...
Iar sub petalele-i mici și curate
A suspinat firav un suflețel.
"S-a ridicat un soare undeva și n-am văzut ?"
Se întreabă codrul în natura rece.
"O lacrimă din steaua de pe cer iar a căzut !" 
Raspunde apa care tristă trece...
Și căprioarele-n uimirea lor plăpândă
Mi-l încălzesc prin șoaptele de dor
Iar păsările îl îndeamnă și îi cântă
Ca să privească cerul nou, nemuritor !
Astfel un fulg de nea din galaxii
Va racori un suflet ce se aprinde
Iar ghioceii, chiar de-s timpurii
Vor îndrăzni prin vară să colinde.
Pe crengile de brad cu albe așteptări
Iubirea îsi va căuta lacrima sa...
De-o va găsi în dor de preschimbări
Cuprinde-va noi aripi și Sus o va-nălța !

*


Singurătate - ANATOL MARZENCU

           

                  




marți, 20 august 2013

LA MORMÂNTUL MEU


În freamătul de frunze, prin toamnă şi prin vânt
Vă voi vedea aievea din tristul meu mormânt.

Prin trecerea eternă doar eu voi rămânea
Vă voi privi adesea cum iarăşi veţi pleca.

Se scutură frunzişul, se împrăştie pe jos
Un trecător prin viaţă ca voi şi eu am fost.

Se risipesc miresme din teiul înflorit
Am fost şi eu asemeni ; acum sunt un nimic.

Petalele din flori crescând se ofilesc,
Se dau încet uitării... nu se mai amintesc.

Se scutură salcâmii de ploaie şi de vânt
Am fost un crin de vară, acum sunt doar pământ.

Trece iarăşi timpul şi iar vin trecători
Gândesc la veşnicie, tăcuţi de multe ori.

Se aşterne încet zăpada albind al meu mormânt,
Eu nu mai sunt în lume ; eu am plecat demult.

Privesc la cei ce astăzi lumina lor aprind,
La cerul plin de stele, la norii ce se sting.

Privesc cuprins de taine cum rugăciuni renasc
Peste tumultul vieţii, la ce au ei mai drag.

Se schimbă anotimpuri, veni’vor primăveri
Vor trece trecătorii ce n’au trecut şi ieri.

Natura va Învia... 'Viază Dumnezeu,
Din stingerea eternă ... voi Învia şi eu!

*StMS


sâmbătă, 17 august 2013

Botoșani * Izvor al Culturii Românești







Eminescu cu câteva zile înainte de a muri. Singur, trist, bolnav, părăsit de toți...







luni, 12 august 2013

THE SONS OF GREAT BEAR - (Fiii Marelui Urs) 1966 * BluRay


- indian western -

Deşi indienii şi-au asigurat terenurile adiacente Black Hills prin contract, albii vor în continuare să-i expulzeze. 
Între timp, aurul a fost descoperit acolo şi coloniştii lipsiţi de scrupule cer căpeteniei clanului Ursilor care aparţin tribului Dakota, să dezvăluie locaţia unde se află aurul. Mattotaupa refuză şi este înjunghiat de moarte de către Red Fox în prezenţa fiului său Tokei-ihto. Locotenentul Roach îl ia pe Tokei-ihto la Fort Smith, pentru a negocia pământul lor. Albii  planifică o ambuscadă, iar între timp Tokei-ihto refuză să se mute într-o rezervatie aflata intr-o zonă infertilă cu tribul său şi este închis. Când indienii Dakota sunt învinşi şi reinstalaţi, el este eliberat. El doreste să-si mute tribul în zonele fertile, dincolo de Missouri, în Canada. În timp ce oamenii clanului Urşilor traverseze frontiera, Tokei-ihto îl întâlneşte pe Red Fox, ucigaşul tatălui său.



ÎN MEMORIA PAȘNICILOR INDIENI
CE AU FOST MASACRAȚI ÎN SEC. XIX
DE AȘA ZIȘII OAMENI CIVILIZAȚI



duminică, 21 iulie 2013

BUNA INDIFERENȚĂ


Te ocupi cu grija de fiecare zi.
Găseşti solutii care nu le-ai mai folosi;
Gândeşti puţin,
Faci haz apoi de-a ta dilemă ...
E bine aşa.
Nu-ţi fă nici o problemă.

Te superi uneori şi faţa ta e tristă.
Eşti resemnat de lume când pare egoistă;
Priveşti în gol,
Dispreţuind întreaga întâmplare...
Indiferent să fii .
Există rezolvare .

Te minunezi văzând nefasta rânduială
Când vine peste alta fără de chibzuială.
Zâmbeşti uşor,
Te linişteşti cu interesul amânat...
Să ştii că nu-i nimic
Aşa de speriat.

La astfel de evenimente să fii nepăsător;
Căci stresul nu aduce nimic folositor.
Şi ia aminte,
Că orice întâmplare tristă sau confuză
Nu e de la nimeni.
Pe tine te acuză.

Când timpul l-ai lăsat să curgă irosit
Iar bucuria ta în rău te-a depăşit;
Pierdut-ai mult
Din înţelegere,voinţă şi putere.
Şi astfel la greu
Tânjeşti spre decădere.

Dreptatea însă rânduieşte îndreptare
La oamenii fireşti, dar fără cumpătare.
Ne vede Dumnezeu...
Şi pentru că iubrea Lui ne ocroteşte-n dar,
Mai dă avertizare
Ca să avem habar.

Aşa că nu-i succes să te complici prea mult;
Să stai în reverie prea trist sau abătut.
Buna indiferenţă
De fapt, voia Lui Dumnezeu arvuneşte.
O pace căutată
Care înţelepţeşte.

Domnul rânduieşte toate spre folos.
Iar să-ţi faci probleme... n-are nici un rost.

  *StMS

sâmbătă, 8 iunie 2013

AM SUPĂRAT UN ÎNGER


Am supărat un înger şi inima’mi suspină
Durerea îmi aduce mâhnire în priviri,
Luminătorii plâng nemaiavând odihnă
Și lacrimi îmi inundă, frumoase amintiri.

Am supărat un înger şi inima’mie tristă
În zborul lui de veacuri, puţin s’a odihnit;
Dar a mea tresărire confuză şi grăbită
împrăştiat în mersu’i făclii ce l’au rănit.

Am supărat un înger şi lacrimi îmi brăzdează
Obrazul meu de piatrăîn drumul lor tăcut…
Apoi căderea lor pe buze mi se’aşează
Rodind secătuirea ce’mi arde şi mai mult.

Am supărat un înger şi noaptea e în mine…
Aş vrea să’l văd din nou înalt strălucitor,
Străjuitor al păcii şi dragostei divine
Pe aripile vieţii, frumos luminător!

*StMS


Postare prezentată

GALIMATIAS

Str ă luminatul rob din ceruri plin de î ntinderi Deasupra prin extazuri de vis î ndeplinit A î mpr ăş tiat eterul prin relele depri...

Impact în UniVers * StMS