Colț de rai în codru citadin
Iar mi te arăți prin timp puțin
Preschimbat în loc minune,
Diferit de tumultul din lume !
Nimeni dintre oameni este
Prin parcul cel de poveste
Cu zăpadă, liniște profundă,
Cu pârâul care cântă'n undă !
Doar păsări mici îndrăgostite,
Certate sau de dor lovite
Înalță printre ramuri aripioare
Zburând acum netemătoare !
Cerul albastru, falnică cupolă,
Soarele cu a sa aureolă
Și arbori goi fără de frunze
Îmi sunt ocrotitori și muze !
Aer răcoritor, curat și rece
Un vânt răzleț tot vrând a trece
Să mai înghețe tristul gând
Și neaua cea căzută pe pământ.
Încă o zi cu orice nume
Îndepărtat puțin de lume...
Și nu mai știu de'i joi sau vineri,
Dar știu că'n parc nu mai e nimeni !
©StMS - Cristi Poesis
