Secret Eyes - L'AFFAIR

            

DORINŢA

De-o fi vreodată în peşte să-mi preschimb fiinţa

Voi străluci prin ape aievea să mă vezi...

Îmi voi păstra pe căi albastre limpede dorinţa

Iar noaptea voi zbura spre Cer, să mă urmezi !

Petale în culoarea toamnei voi aşterne-n cale

Să poţi păşi către dorinţa ce-am păstrat...

Mă vei privi prin dăruirea tresăririi tale

Pe oglinda cerului de-a pururi înstelat.

Atunci prin anii ce s-au stins de aşteptare

Se vor întinde aripi peste râuri reci...

Ne vom lua în dorul celuilalt iubirea mare

Şi vom străbate cerul nesfârşit pe veci !

*StMS

Love Games * ROBERT CAMERO (romanian)

            

Daria Maria * Tudora BT

           

                                                                

De ce micuții copii cad și des se lovesc ?

În curăția și inocența lor, ei zburdă fericiți prin viață 

crezând că sunt îngeri și nu-și dau seama că aripi nu au.

De aceea zborul lor uneori se oprește în lacrimi, 

la nivelul firii noastre căzute...

Deci, părinților fiți sfinți pentru ca și copiii voștri să rămână îngeri !

*StMS

SOLITUDINE

Pe trunchiul unui fag mi’am făurit odihna

Şi acoperiş am frunze

Care firav şoptesc...

Adie vântul paşnic şi se coboară’n umbre

Ducând singurătatea pe tron împărătesc.

În jurul stăpânirii domnesc privelişti sumbre,

Vederi care se schimbă

Ca timpul ce a fost.

O pasăre se înalţă zburând cu o aripă,

Pe alta ţine lumea să nu o scape jos.

Albastrele lumini îmi răcoresc privirea

Sădindu-mi nestemate

În lacrimi de cristal.

A soarelui lumină o văd în diamante

Pe ape curgătoare ce tind spre ideal.

Acestea dăinuiesc prin munţii de tăcere

Şi cerbii se adapă

Primind răcoarea lor.

Apoi spre împlinire în stânci golaşe sapă

Să ducă înainte al regăsirii Dor.

Natura se trezeşte în linişte deplină

Sub înălţimi senine

Născute în Răsărit.

Ocrotitoarea rază mă învăluie în sine

Călătorind prin taine ascunse’n infinit.

Revăd Iubirea în cântec prin locuri solitare

Desprinsă de materii

Şi neguri de lumini.

Tresar simţind aievea splendoarea revederii

Pulsând printre mistere şi sfintele trăiri.

Acolo Dumnezeu mă cheamă mai aproape

Să-mi dea odihna-n fire

Cu paşnic simţământ.

Pe aripi înstelate, purtate de Iubire

Mă regăsesc adesea departe de pământ.

Întâmpin universuri în solitudini prinse

Şi-a mea singurătate

Dispare efemer…

Mă împărtăşesc în Domnul cu’a mea eternitate

Şi îmbrăţişez Iubirii pe oameni către Cer.

Angelica dorire desăvârşeste visul

Prin spaţii grandioase

Cu sfânt aşezământ.

Puterile divine se înalţă luminoase

Învăluind făptura care’a trăit crezând…

Tainele se ascund în nori, în ploi, în noapte…

Însingurarea este

Izvorul limpezit.

Aici sălăşluieşte a Domnului dreptate,

Aici trăim Iubirea în chip desăvârşit !

*StMS 

Roșia Montana - Inima Apusenilor

                            

ESEU LA FĂŢĂRNICIA RESPECTULUI OMENESC

Atâta împlinire prin schimburi reciproce

Învăluie pe oameni răpuşi de realizare;

Atâta aroganţă în elevata voce

Pătrunde prin natură, dar fără asemănare.

Prin razele de soare şi praful străluceste;

Omul îşi ascunde viciul în robii.

Prin zâmbetele grele de fapt e prea departe,

Iar sfânta armonie o vezi doar la copii.

Se întâlnesc saluturi, respecte uniforme

Ce ascund un profitoriu şi clasic labirint;

Se întâlnesc şi norii, se pierd în multe forme

Pledând deşertăciunea ce moare strălucind.

La fel cum curge apa din limpede izvor

Aşa’i respectul sacru din dragoste curată.

Iar cei care respectă, dar nu’n trăirea lor

Sunt robi purtaţi de vicii cu faţă înseninată.

                                             

                                                              *StMS