La căsuța bunilor străbuni
Sunt și'acuma meri, gutui și pruni;
Iarbă verde la fel ca'n copilărie,
Le ferestre întinsă vița cea de vie
Și gardul de lemn este în picioare,
În ogradă iar străbat raze de soare,
Și'n grădină tot drepții păpușoi
Cresc la fel ca alții, cum crescut'am noi
Petrecând cărarea cea înspre pădure
De unde culesam bureți, fragi și mure
Și le înșiram pe prispa cea de lut...
Adăpam văcuța ce fost'a la păscut,
Bunica fierbea lapte cu tocmaci,
Bunicu' tăia lemne sau araci
Să aibă fasolea pe ce să se'ntindă,
Iar jos barabula țărâna să cuprindă !
La căsuța veche, a bunilor bătrâni
Din zori până'n seară harnicele mâini
Tot trebăluiau prin paravan și cămară,
Țolul de cordele scuturau afară
Și'așezau iar focul să ardă la plită
Cercuri pe tavan noaptea să trimită
Să se joace visul cu ziua de mâine,
Să se coacă bine turta cea de pâine.
Și astăzi în zori iarba are rouă,
Cocoșul mai cântă, găina se ouă,
Oile dau lapte pe la alte case,
Calul mai aleargă prin povești rămase.
Bunica doinește doar prin amintiri,
Bunicu'i departe cu'a lui povestiri
Pomii mai rodesc fructe numărate...
Dar merele pe jos rămân neadunate.
La căsuța scumpă, a bunilor bunici
Nu era nici șarpe, nici măcar arici,
Nici vreo plictiseală sau vrere de ducă,
Mai bătea și vântul, mai cădea vreo nucă
Cum este și'acuma, doar că e pustiu...
Lanțul la căruță este ruginiu,
Zăvorul la poartă este tras, deschis
Poteca'i bătută de'un anume Cris...
Iar pe la hârjoană vrăbii se'nfiripă
Poposind pe'o creangă și dând din aripă
Să trezească pruncii care sunt maturi,
Să aibă copiii la suflete puri !
Că de'acum bunicii de s'au dus sau sunt
Ei încă mai poartă ceva bun și sfânt !
Deci nu este vreme de scris comparații.
Timpul e la fel, dar oamenii sunt alții !
©StMS
