NVI
De ce...? De ce cântaţi când sufletul vă tace ?
De ce legaţi când totul se desface ?
De ce vedeti doar ceea ce vă place ?
De ce doar sfinţii morţi sunt cei ce vă dau pace ?
De ce târâţi şi terfeliţi cu interesul vostru
Imensa milă a lui Hristos ?
De ce din casa lui vă faceţi rostul ?
Iar turma Lui e omul păcătos ?
... Şi totuşi eu nu sunt cu voi. De ce ?
StMS
Pentru că sfinţii nu mai sunt în realitate
În conştiinţe vii, adevărate.
Iar legile de tablă prind rugină
Tot răstignind Iubirea la lumină...
În alt avânt, omul în zbor se zdrobeşte
De-un dumnezeu zidit care nu este !
Acesta-n alb pictează dăruirea
Marcând de fapt în limite Iubirea !
Sunt două extreme ce pe oameni despart...
FERICIT însă CEL CE IUBEŞTE CURAT !
*
