Ce bine’ţi stă !
Mireasa mea pierdută
Prin vântul ce’nfioară prezentul nedorit.
Mă regăsesc acolo, la nunta neavută
Cu tine’ntr’o căscioară, pe’o stea numai de argint !
Privirea ta smerită îmi ţine’o răstignire
Cu flori purtate’n vise ce nu am mai trăit...
Eşti în a mea fiinţă, deşi nu eşti cu mine
Şi’n veci sunt al tău mire
Acum că m’ai găsit !
Aştepţi trecutul !
Parcă să revină...
Pe aleea unde primăvara’ţi surâdea.
Ne’am întâlnit de’atâtea ori prin noaptea lină...
Erai de’atunci mireasa mea !
Aceeaşi inimă bătând în dăruire
Oferi acum strivind vechi rânduieli
Şi’nalţi a tale aripi prin Iubire...
Azi m’ai găsit
Pe mine, cel de ieri !
©StMS
