marți, 29 noiembrie 2011

PRIN FRUNZELE DE TOAMNĂ


Prin frunzele de toamnă însingurate
A răsărit frumos un ghiocel...
Iar sub petalele-i mici şi curate
A suspinat firav un sufleţel.
S-a ridicat un soare undeva şi n-am văzut ?
Se întreabă codrul în natura rece...
O lacrimă din steaua de pe cer iar a căzut !
Raspunde apa care tristă trece.
Şi căprioarele-n uimirea lor plăpândă
Mi-l încălzesc prin şoaptele de dor
Iar păsările îl îndeamnă şi îi cantă
Ca să privească cerul nou, nemuritor !
Astfel un fulg de nea din galaxii
Va răcori un suflet ce se aprinde
Iar ghioceii, chiar de-s timpurii
Vor îndrăzni prin iarnă să colinde.
Pe crengile de brad cu albe aşteptări
Iubirea îşi va căuta lacrima sa...
De-o va găsi în dor de preschimbări
                                      Cuprinde-va noi aripi şi Sus o va-nălţa !


                                                                     *StMS



Moi Lolita - ALIZEE

         

LUMEA DE ANIMALE (parodie politică)


În lumea asta de animale
Boii mugesc pe la mioare
Iar vacile cu sex frumos
Pândesc berbecul burtuhos.
Oaia tot zbiară pe la stână
Ca javra azi să se supună.
Iar lupul când o fi şi-o vrea
Să doarmă în blăniţa sa...
Un urs se ceartă cu ursoaica
De ce nu e-n bârlog pufoaica ?
Iar ursuleţii beau de zor
Având mistreţi în ajutor.
Tot guiţând din zi în prânz
Ursarii moor de-atâta râs.
Un şerpălău cu clopot mixt
Îsi dă otrava de artist.
Apoi şopteste o bârfă scurtă
La nişte greieri ce-l ascultă.
Acestea cobzele-şi ridică
Vestind prin flori, din sfânta scripcă.
Gândacul pe un putregai şezând
Se amuză, un ţânţar ghiontind.
Dar barza cu al său oboi
Îi ia în cioc pe amândoi.
Se înalţă apoi în fudulie
C-a realizat mare prostie.
Bursucul o priveşte uimit
Şi tot se scarpină-n buric
Concomitent punând la cale
Cu un arici – o răsturnare. 
Ar vrea probabil el să fie
Stăpânul Megalomanie !
Iar domnu Arici să fie adjunct
Cu ţepi, la toţi să pună punct.
Un papagal e coerent
În imitări de parlament,
Dar un şacal mai democrat
Îl ia de guşă imediat.
O pisicuţă alintată
De un buhai a fost călcată.
Când şoricelul s-a distrat
Motanul hop că l-a înhăţat!
Dar când s-apuce ca să-l pape
O japcă îl trăsneşte-n spate
Şi schiorlăitul său strident
Trezeşte mâţe în comitet.
Apoi se face zarvă mare
Vulpea-i cu coada între picioare
Iar cioara râde la apus
Că iar a profitat de urss
Hrănindu-se din căprioară,
În jungla cea europeană !
Într-un final toţi sunt uniţi
În răutăţi sălbăticiţi.
Noi diferenţe nu există !
Valoarea-i ca o mierlă tristă
Ce cântă doar prin depărtare
Fără vreun drept de ascultare.
Într-o poiană, pe un munte
Cu păsări mici şi nu prea multe
Se năpusteşte o cireadă
Cu tauri graşi purtând talangă.
Se adună în acelaşi loc
Şi rag la porcii din băltoc.
Scroafele lor discriminate
Tot grohăiesc pe la palate
Să vină puma fără blană
Să-şi devoreze scumpa hrană.
Dar toţi vor fi în final mâncaţi
De alti balauri diplomaţi...
În lumea asta de animale
Unde nu-i cap, ci doar picioare
Omul este un vis doar trecător
Sau dobitoc superior !

StMS


Și totuși...
Ce frumoase sunt animalele, cât nu se înstrăinează de natura lor !

duminică, 20 noiembrie 2011

The Child In Us - ENIGMA

SCÂNTEI DIN GALAXIA IUBIRII

*
Purtat prin galaxia dragostei nemuritoare
Lăsat-am norii negri aproape de pământ.
M-am preschimbat în val și te-am răpit din mare
Să îți arăt lumina acolo unde sunt !
La steaua neapusă ai năzuit a tinde
Avand în suflet firav un tandru sentiment...
De n-ai putut scânteia acolo ați aprinde
Te rog să fii in pace, căci eu îți mulțumesc.

*StMS

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

POVESTEA INIMII

              
              Se spune că odată inima ar fi fost un soare strălucitor între ceilalți aștri ce-i contemplau lumina purtând universul într-o armonie deplină. Undeva la capătul pământului, un muritor obosit de căutările propriei origini adormise trist spijinit de o stâncă solitară, cu ochii rugători spre înălțime...
              Măritul soare văzând palida ființă uitată cu totul de orice împlinire și-a trimis atunci pe un răsărit puternica lumină - curată, blândă, mângâietoare - care l-a străbătut pe om și i s'a așezat cu încredere în pieptul său pustiit de atâta așteptare. Spre dimineață, când razele soarelui îi zâmbeau în priviri, pământeanul s-a trezit în ritmul unei noi vieți, condus de sentimente sclipitoare.
              Bucuria aceasta i-a descoperit orizonturi ce odinioară nu le putea cunoaște, iar încântarea i-a cuprins ca o adiere plăcută de primăvară pe toți semenii ce locuiau pe pământ.
              Cu timpul însă, omul copleșit în spațiile limitate ale acestui tărâm și-a condus pașii prin curiozități și pasiuni incerte, iar acea lumină dăruită în taină a devenit flacără ce se zbătea sălbatic în trupul său plăsmuit de frământare. În cele din urmă flacăra a fost răpusă de pulsul vremii și zvâcniri ascunse de sânge, iar oamenii au numit-o... inimă.


              Originile inimii sunt cerești, dar pornirile de pe pământ.
              Omul trebuie s-o asculte, dar să nu se lase condus de orice dorință a ei.


marți, 8 noiembrie 2011

I Wanna Hear Your Heartbeat * BAD BOYS BLUE (romanian)

           

GENIU PUSTIU

*
Voi cei care nu-mi sunteţi de când aţi apărut
Îmi spuneţi că sunt geniu şi înger neştiut,
O stea ce va rămâne aparte într-un piept
Bătută de orgolii în spaţiul său inert,
Purtată de uitarea care real v-apasă
Însingurată-n sine, deloc neînţeleasă…
Gonită de blesteme prin galaxii deschise
De doruri explozive, ce mai apoi sunt stinse…
Mă ridicaţi în vise, mă adoraţi la cer
Vă ridicaţi cu mine prin timpul efemer…
Şi îmi lăsaţi dorirea să moară cu lumina
Să mă prefac în piatră, s-ating sarcastic tina
S-arunc sclipiri de lacrimi, să zac trist în noroi
Privind cu jale cerul cel plin de nori si ploi…
De ce eu fost-am geniul ce am căzut în braţe
Purtat printre petale ce nu-şi pot a desface
Mireasma nemuririi… eternelelor iubiri
Când soarele încălzeşte cu palide doriri ?
O, Doamne, du-mă iară prin sferele de ceară
Cum sunt acum, prin stele… şi-am fost odinioară !
Aprinde-mi o lumină şi las-o să se stingă
Iubirea mea măreaţă în inimi s-o atingă…
Poate atunci făptura sublim mă va iubi
Când va rămâne dorul, dar eu nu voi mai fi !

*StMS



duminică, 6 noiembrie 2011

You're My Heart You're My Soul * MODERN TALKING (romanian)

            

CHAPLIN - Un zâmbet și o lacrimă în comedia universală


                Considerat de către opinia majoritară a fi cel mai bun comediant al tuturor timpurilor și una din cele mai importante figuri din istoria cinematografică, Charlie Chaplin continuă cu succes să străbată prin creațiile sale în sentimentul omului de rând, vindecând prin umorul nevinovat partea dramatică a vieții în care el însuși a trăit.       
               S-a născut în capitala Angliei, în Londra la 16 aprilie 1889 și a murit la Corsier-sur-Vevey în Elveția, la 25 decembrie 1977. În timpul vieții sale a fost comediant, scriitor, producător, regizor și compozitor. La botez a primit numele Charlie după tatăl său, un artist al music-hall. Și-a petrecut începutul copilăriei în preajma mamei sale, cântareața Hannah Hall și a debutat pe scenă la doar 5 ani, când i-a ținut locul mamei sale, deoarece aceasta își pierduse vocea în timpul unui cântec. Mama sa a fost mai târziu internată într-un azil, datorită instabilității sale mintale. După acest eveniment, Charlie și fratele său vitreg, Sydney, au fost trimiși la diverse case de corecție și școli cu internat.
                Folosind contractele mamei sale din lumea showbizului, Charlie a devenit un artist profesionist în 1897, când s-a alăturat unui grup de dans numit Eight Boys Lancashire. Acesta a avut și un mic rol în “Sherlock Holmes” și o apariție într-un act de vodevil al circului Curtea lui Casey. În 1908, Charlie s-a alăturat trupei de pantonimă a lui Fred Karno, ajungând rapid la faimă prin interpretarea bețivului din schița “ O noapte în cadrul Salonului”. În timp turneelor cu trupa lui Karno în 1913, Charlie Chaplin a semnat un contract pentru filmele de comedie ale lui Mack Sennett, produse de compania sa de producție Keystone.
                Deși primul film realizat de Keystone în care a jucat Chaplin nu a fost un eșec după cum cred unii, totuși personajul interpretat de acesta, un mercenar dandy, nu i-a pus în valoare adevăratul talent. Când Mack Sennett i-a spus lui Chaplin să-si schimbe imaginea, acesta a improvizat o costumație ce consta dintr-o haină prea mică, pantaloni largi, pantofi de clovn și o pălărie ponosită. Pentru a-și desăvârși noul aspect și-a lipit o mustață caraghioasă și a început să folosească un baston ca recuzită. În al doilea film produs de Keystone în care acesta a jucat, numit “Cursa auto de copii la Veneția”, a luat naștere personajul nemuritor numit “micul vagabond”.
                Chaplin nu a jucat întotdeauna numai rolul micului vagabond, acesta având și alte roluri în filmele sale, cum ar fi: chelner, vânzător, pompier, stagehand etc. Caracterul interpretat de el poate fi cel mai bine descris ca fiind neadaptatul etern: ocolit de societate, ghinionist în dragoste, meșter la toate, dar fără succes... Personajul său, deasemenea, reprezintă un supraviețuitor, care întotdeauna lasă în urma tristețile și merge încrezător înainte spre noi aventuri. Noul personaj al lui Charlie Chaplin avea succes la toate genurile de public, fiind iubit pentru caracterul dârz, tenacitatea sa în fața greutăților dar și pentru gafele naturale pe care acesta le făcea mai la tot pasul. Ceea ce l-a făcut special este că din toate acestea reușea să rezolve o situație, nu neapărat pentru el, ci mai mult pentru alții. 
                La câteva luni după primul debut, Chaplin a devenit cea mai mare vedetă de cinema.
                Cele 35 de filme produse de Keystone, în care a jucat Chaplin, sunt cotate drept perioada de dezvoltare și transformare a “obișnuitului vagabond”. Filmele în care a apărut acest personaj ulterior, au devenit și mai bune după ce Charlie Chaplin a început să le regizeze el însuși. 
                În 1915, a încetat să mai lucreze cu Sennett, și a acceptat un contract cu Studiourile Essanay, de la care primea 1250 de dolari pe săptămână. De atunci a început să includă elemente de compasiune în comediile sale, ca de exemplu filmul “Puștiul“ sau “Vagabondul“. Mai apoi a descoperit un contract și mai bun, la Company Mutual Film, unde câștiga 670 000 de dolari pe an. Acolo în doar 18 luni, a făcut 12 filme pe care cei mai mulți le consideră capodoperele sale, printre care amintim: “Patinoarul”, “Vagabondul” și “Strada Usoara”.




               Între 1918 și 1923, Chaplin a făcut filmele “Pelerinul” și genialul “The Kid 1923 (Puștiul)”. Unii oameni cred că filmele lui Chaplin au început să aibă un conținut dramatic mai ridicat, datorită dorinței lui de a justifica laudele primite de la critici, jucând roluri mai solicitante. Fiind un perfecționist, Charlie Chaplin a petrecut tot mai mult timp la pregătirea și producția fiecărui film în parte, astfel din 1923 până în 1929 nu a scos decât trei filme.
               În 1963, a apărut filmul “Timpuri noi”, film mut în esență, dar sincronizat perfect cu o coloană sonoră muzicală și câteva scurte dialoguri. În acest film Chaplin i-a dat pentru prima si ultima dată voce personajului său, interpretând un cântec din compoziția proprie. În 1966, a regizat ultimul său film, numit “Contesa din Hong Kong”. Anul 1972 l-a găsit la Hollywood unde a acceptat un premiu special din partea Academiei de Premii Oscar, fiind ovaționat timp de 12 minute de lumea aflată în sală.
              De-a lungul carierei sale, Charlie Chaplin a stârnit multe controverse datorită vieții sale particulare. În 1918 s-a căsătorit cu tânara în vârstă de numai 16 ani, Mildred Harris, iar în 1924 
s-a căsătorit cu altă adolescentă, Lita Grey, ambele căsnicii fiind un eșec și ajungându-se la divorț. A treia căsnicie, cu actrița Paulette Goddard, a durat până în 1942... Acesta a mai fost căsătorit apoi cu Oona, fiica scenaristului Eugene O’Neill. 
              Chaplin a avut ultima apariție în public la 1975, când a fost decretat cavaler de onoare de către Regina Elisabeta. La câteva luni după moartea sa, trupul său a fost furat pentru scurt timp din cimitirul suedez unde fusese îngropat...
              O viață de succes în plan profesional combinat cu eșecuri familiare, dar și cu antipatia guvernanților S.U.A. care l-au convins în cele din urmă să se retragă la o viață liniștită în Elveția, unde a trăit până la vârsta de 88 ani. Filmele sale dezvoltă sentimentul plăcut al umorului curat și de aceea acest mare actor nu poate deloc a fi nebăgat în seamă, nici chiar în timpurile actuale. 
              Geniile nu se uită niciodată !



♥ Chery Lady - MODERN TALKING (romanian)

joi, 3 noiembrie 2011

OMUL FĂRĂ NUME

*
Dintre sutele de aripi aruncate în ceruri limpezi
Pe o rază despărţită de al umbrei asfinţit
Se desprinde anotimpul fericirilor depline
Şi contemplă iarăşi zborul prin eterul de granit.
Colosal sau mediocru, prins în galaxia albă
Printre miile de stele care-şi sting lumina lor
Se adapă-n întuneric cu iluzia diformă
Negăsindu-şi realitatea în al vieţii trist decor.
Arborii cu multe nume tremură de bucurie
Şi-şi îndreaptă decăderea prin al lor frunziş curat
Iar peste furtuni şi geruri, într-o nouă armonie
Vârful şi-l lipesc de ceruri prin extazuri de smarald.
Mândrul soare îi sărută prin sclipiri de verde aprins,
Îşi străbate raza vie printre lacrimi în tăcere.
Păsări călătoare cântă şi acolo poposesc
Să-şi dorească fiecare înc-o nouă revedere.
Dar făptura nevăzută se preface iar în steaua
Care-şi frânge dorul sacru în al erei ideal,
Cu dorinţa înnăscută caută desăvârşirea
Într-un nume ce nu este decât sunet de cristal.
Privirea azi e senină... mâine fum de împliniri
Căutându-şi focul care pâlpâia inexistent
Într-o flacără de vise ce doar plânge şi suspină,
Încă mai purtând speranţa prin eterul cel inert.
E văzut sau nu mai este printre oamenii de rând
Printre sfinţii din pustie adormiţi în ruga rece.
Lanţurile libertăţii l-au izbit pe acest pământ
Între trandafiri cu spini, într-o lume ce se trece.
De acolo cerul pare mai albastru decât apa
Unde gândul oglindeşte simţămintele adânci,
Prin puterea înălţării tot oceanul îl străbate
Trezindu-se dimineaţa naufragiat pe stânci.
Acestea-l privesc cu jale, înţeleg şi-l preţuiesc.
Prin tăria firii sale tot seninu-i orizont !
Îl încântă cu răcoarea şi mi-l odihnesc agale
Dar prin umbra străvezie, nici ele nu-l recunosc.
Mai departe în drumul vieţii, tot legat de vânt cu praf,
Printre sutele de pietre care-au fost odată stele
Doar visarea îi rămâne al odihnei împărat
Şi speranţa că odată aripi vor ieşi din ele.
Regăsiri prin anotimpuri, zborul paşnic şi curat
Prin eternitatea care va topi timpul în lume.
Toate vor primi ofranda cerului imaculat
Iar făptura va renaşte în al dragostei renume !
Până atunci robia sorţii va surâde în nopţi deşarte
Într-un spaţiu fără reazem, efemer şi deprimant
Oameni vor rosti aievea nume tot mai întinate
Printr-un foc care va arde tot ce-n viaţă s-a creat !
Mai de sus, Lumina caldă va privi un om străin
Pe acel care misterul l-a purtat necunoscut,
Iar prin sferele de pace într-o lume tot mai nouă
Steaua se va înălţa asemeni cum a fost şi mai demult !
Un trandafir trist, necules...
O stea numită... *StMS

Chris Spheeris - Eros

miercuri, 2 noiembrie 2011

TIMPUL ÎN EXISTENȚA STĂRILOR DE LIMITĂ


                 Zilele trec, zilele vin și timpul parcă dispare constrâns de propria-i repezeală pe care omul i-a oferit-o în dar accidental datorită implicărilor multiple cotidiene. O alergare spre necunoscutul din viitor cuprinde năzuința fiecăruia purtând dorința de împlinire sau evadare din prezentul ce devine uneori pătruns de saturație. Fiecare trăiește cu surpriza zilei de mâine ce va încânta sau va surclasa nevăzut starea de spirit compromisă, uitată sau marginalizată...
                 Efectul notoriu al întâmplărilor neprevăzute face pe om să tresalte în bucuria vieții când soarele matinal răsare chiar și printr-un zâmbet sau pentru un minut, dar să și cugete la tristețea care poate fi aproape sau trecută la câteva ore de asfințit. Limita cuprinde universul creat în gratitudinea libertății dăruite de Dumnezeu, decăzută din firea inițială și astfel imensitatea misterului lăuntric este închis într-o deschidere punctuală. Acesta este dramatismul actual nerecunoscut sau neînțeles de făptura care dintr-o iubire absolută a luat ființă și asemenea dintr-un atașament plin de afecțiune s-a autodelimitat prin spații de timp.
                 Datorită curiozității elemente nesemnificative de natura umană au fost create, nu descoperite, toate acestea desfășurându-se în corelare cu negativismul ce mai demult a apărut din dorința de a cuprinde taine care nu se conformau rânduielii divinității. Haosul acesta a poluat universul plăsmuit într-o frumusețe edenică, transformându-l într-o continuă preschimbare. Atunci a apărut timpul ca o salvare, dar și ca o povară pentru existența umanității. Obișnuința l-a făcut indispensabil în viața de rând, convertind firea fiecărui om zi de zi în măsura liberei sale alegeri. Faptul incontestabil că trecutul, prezentul și viitorul străjuiesc etapele vieții este cel mai elocvent argument că manifestările sufletului format ca o scânteie a dumnezeirii nu se pot opri în dimensiunea și sfera acestei lumi... Vor avea continuitate dincolo, în originile energiei fără de început, într-un etern prezent, acolo unde timpul nu are cum a exista ! Paradoxal pentru unii, dar destul de evident pentru cei a căror legături cu divinitatea nu au fost contopite în... timp.
                 Așadar măsura timpului oricât ar fi de repezită din cauza naturii umane pervertite, poate aduce vizualului interior un răsărit de soare la un asfințit sau apusul unui ideal printre primele raze sau ore ale dimineții. 


                                                                                                              *StMS

Postare prezentată

GALIMATIAS

Str ă luminatul rob din ceruri plin de î ntinderi Deasupra prin extazuri de vis î ndeplinit A î mpr ăş tiat eterul prin relele depri...

Impact în UniVers * StMS