Purtându-mi cugetul la diverse asemănări uimitoare din viața cea de toate zilele, uneori mă gândeam la aspectul destul de sugestiv pe care oamenii zilelor noastre îl înfățișează exagerat femeii, ființa delicată creată de Dumnezeu din coasta dătătătoare de viață a bărbatului pentru ai fi acestuia însoțitoare devotată în dimensiunea ce urma să fie căzută, dar și dăruitoare la rându-i a vieții într-un mod cu totul special, de Creator rânduit.
Omul a descoperit de-alungul anilor o imagine diformă în ceea ce privește valoarea femeii, acest lucru datorându-se împrăștierii cugetului dezinvolt în vicii și cunoștinte nefondate la bazele adevărului revelat. Robia de plăcere a supradimensionat incorect ceea ce a satisfăcut îngăduința până la nebunie. De aceea dacă în antichitate sexul slab era marginalizat din cauza dorinței pătimașe de putere, astăzi feminismul este dus la celălalt pol extrem de recunoaștere din cauza altei abateri vicioase numită în termeni religioși: desfrânare.
Impropriu spus sexul frumos - are totuși diverse asemănări, unele ieșite din normalitate cu atât mai mult de când romantismul pierdut în vraja erotică a întunecat logica lucrurilor, iar bărbatul care este și el creat de același Dumnezeu devine neobservat ființa marginalizată de odinioară, uitându-se că frumusețea după aspectul creativ provine din început chiar de la el. O dăruire extraordinară de potențialul înțelepciunii divine ce a împlinit mai apoi darul supunerii femeii, aceasta devenind impresionanta creatoare a vieții într-o profundă și iubitoare conlucrare.
Bărbatul si femeia devin egali în imensitatea iubirii cu toate că doar bărbatul deține irevocabil darul absolut al stăpânirii. Locul femeii este pe dreptate spus la coasta bărbatului; desigur îmbrătișată, iubită si ocrotită de acesta. Amândoi devin speciali unul pentru celălalt în postura menită și odihnitoare, după măreția și înțelesul iubirii lor. Și astfel nimeni nu se simte dominant sau inferior.
Se obișnuiește frumos ca femeilor să li se ofere flori la anumite zile importante din viața ce pulsează prin sentimentul iubirii, fapt cu certitutine potrivit, ele având cu adevărat cele mai multe asemănări cu firavele plante ce nu întâmplător au fost dăruite la facerea lumii.
A dărui o floare înseamnă a recunoaște prețuirea, devotamentul, mulțumirea, bucuria și dragostea pentru cineva.
Partea feminină, fiindcă e mult mai sensibilă prin firea ei se bucură mai intens de acest gest, dar asta nu elimină ipoteza unui gest reciproc care nu ar fi nicidecum o greșeală sau un fapt bizar.
Dacă o femeie primește un trandafir, evident că atitudinea simbolistică în sine poate avea mai multe înțelesuri plăcute, dar adevărul e că trandafirul se identifică mai bine cu bărbatul. Și el este frumos, creat de același Ziditor, dar este mai rezistent în detaliul de conjuctură al vieții, petalele mai bine legate datorită bărbăției sale, are duritate din cauza țepilor care uneori îl avantajează... Femeia se identifică mai potrivit cu florile ce au o înfățișare bazată pe mai multă tandrețe, un exemplu fiind garoafa care este mai dantelată și surprinzătoare în caracterul ei sau laleaua dacă ne gândim la gingășia și sensibilitatea ce o reprezintă. Gladiolele poartă o semnificație a sentimentelor adânc împărtășite persoanelor dragi, iar lăcrămioarele pot fi un simbol al dăruirii, flori care se regăsesc mai mult în locașul sentimental al persoanele care plâng mai ușor.
Sunt multe flori care arată oamenilor ceva anume asemănător în caracterul sau fizionomia lor, iar frumusețea și curăția a fost de la început în tot ce a creat Dumnezeu. Per ansamblu nu există oameni urâți sau respingători în lumea ce ne înconjoară, dar există flori pătate de noroi, udate prea mult de ploaie, uscate de soare sau încrețite de ger. Oamenii doar se identifică și se aseamănă cu ele.
