Tremurând în unde apa oglindește albastrul cer
Îndemnând arbori să'și uite spațiul lor cel efemer
Și să își ridice vârfuri în extazuri de smarald,
Imensitatea să o atingă soarelui etern și cald !
Pe valuri ce prind culoare, frunze freamătă în vânt,
Simetria nuanțată le transformă rând pe rând !
Fiecare'și simte pulsul faptelor frumoase, triste...
Undele din centrul apei continuă să existe !
Iar cerul tot mai primește sufletul bun și curat !
Pe când apa se'adâncește pentru arbori ce tot cad !
Cerul se transformă'n apă când privirea'i aplecată...
Apa prinde tot seninul când nu este tulburată !
Undele tot sunt îndemnuri ale dreptei conștiințe,
Ca făptura și natura... în bine să coexiste !
©StMS
