*
Din soarele cu raze luminate
Sclipiri pe aripi de zăpadă au răsărit
Cădea-vor în curând speranțe albe,
Iar norii le vor cerne pe pământ.
Un fulg de nea din sferele divine
Va răcori tărâmul însetat.
Iar căutarea îi va fi doar înspre tine...
O lacrimă în alb imaculat.
De n-ai să vii...
Sărutul meu, în stropi de ploaie voi trimite
Prin vântul care iarna va chema...
De nu mi-l vei primi ca înainte
Se va preface iar în fulg de nea.
Vei fi afară, pe poteci înguste
Iar bucuria te va îndemna mereu
Să tot tresalți, să prinzi un fulg ce se ascunde
Și nu vei ști c-acela voi fi eu.
Vei legăna privirea încântătoare
Să simți o sărbătoare și mai mult...
De mă vei prinde-n palma ta cea moale
Mă voi topi atunci de dor... tăcut.
*StMS
