*
Acasă la bunici se’aude iarăşi dorul
Copilăriei care trecut-a prea degrab,
Bunicu în tăcere despică cu toporul
Tăind iar o grămadă de carpăn şi de fag.
Bunica toarce lâna în ghemuri depănând
Poate o amintire, cu lacrimi să tot cadă;
Nepoţii ei, la ţară ar vrea să fi venit,
Dar noi pe-acea cărare ajungem în ogradă.
Vedem casa vacanţei, călcăm iarba zburdând,
Iar Toflea latră singur lăsând cuşca pustie.
Bunicu strigă încet: “Femeie vin’să vezi,
Câinele ‘cela iară’ slobod vrea să fie”!
Bunica cu taclitul înfăşurat pe faţă
Ne vede lângă poartă zâmbind tare voioşi,
Căldarea cea din mâini ar vrea parcă să-i scape…
Bunicu lângă capră pune toporul jos...
Ne sărutăm cu drag de-o nouă revedere,
Ne scuturăm de glodul ce de pe drum l-am luat.
Călcăm apoi desculţ pe ţolul de cordele
Şi joaca iar începe pe sobă şi pe pat.
Bunicii ne privesc cu bucurie sfântă,
Ne povestesc plăcut, în grai moldovenesc,
De una şi de alta, şi lutul îl frământă
În paravan la vale păretele-l lipesc…
Vaca de pe zărnă, Lucian o duce în şură
Şi doniţa se umple de lapte spumegând,
Bunica la horneaţă focul îl adună
Şi lapte cu tocmaci mâncăm iarăşi, la rând.
Remus cu Florin stau la un colţ, pe prispă,
Lucia şi Cristina, pe laiţa de afară…
Ceilalţi tot împreună zâmbesc şi se alintă
Cu lingura de lemn, ce-a fost odinioară…
Câini bătând, mireasmă de plăcinte,
Fum ce se înalţă prin hogeaguri vechi,
Bunica stă pe prispă şi doruri iar ne cântă
O doină de prin datini ce-au fost şi sunt străvechi...
Se lasă înserarea, sarmalele s-au fiert,
Bunicu îşi face ruga şoptind-o în ştergar.
Cu aţa cea din cui măliga o tăiet,
Bunica lângă masă, lampa aprinde iar…
…Focul se stinge-n sobă, afară s-a înnoptat
Şi somnul ne cuprinde încet pe fiecare.
Se aude parcă o nuntă pe undeva prin sat.
Noi adormim în pace, visând cuminţi… la Soare!
*
Acasă la bunici se face dimineaţă
Şi soarele străbate ferestrele cu dor,
Cristi îşi lipeşte fruntea de geamul cel din faţă
Purtând ascuns suspinul, că totu-i trecător…
Apoi, brusc se desprinde în plinătatea zilei
Şi împreună iar zâmbim prin sărituri.
Praful străluceşte în raze de lumină,
Bunica ne mai ceartă de-atâtea zburdături…
Şi nu ştiam atunci nici unul
Ce dor o să avem cândva;
De o privire a bunicii… De dragostea şi vorba sa…
Ieşim cântând pe iarba verde,
O nuntă am format degrab:
Dintr-o perdea din cufăr, veche
Făcut-am al miresei val.
Balia pentru rufe se face toba mare
La colţ de prispă unde Remus bate de zor,
La clarinet Florin cu melesteu-în mână
Ar potrivi un deget pe nu-ştiu ce buton.
Lucian cu pisătorul de usturoi la gură
Cântă la microfon frumos şi popular,
Curtăm casa miresei pe undeva prin şură…
Bunicii se amuză de-a noastre pozne iar.
În altă zi culegem frunze de răchită,
Ne facem indieni cu arcuri şi săgeti,
Mai doborâm vreo raţă care părea bandită
Şi alergăm în loc ca nişte călăreţi…
Se lasă iar amurgul la Tudora, la ţară
Bunicu vine acasă tăcut şi obosit;
Cu borş de barabule, chipăruş şi sare
Petrecem cina noastră mâncând şi povestind.
Nepoţii vin grăbiţi ciubotele să-i tragă,
Obelile ostenite dorinţa lui a strâns.
Bunicu ne tresaltă parcă o viaţă întreagă,
Piciorul lui e leagăn care ne ţine sus…
Încep iar povestiri, ale bunicii glume
Cu baba care cade în oala cu chişleag,
Bunicu prin musteţi mai spune o poezie
Şi “cum-cum” ne întreabă cu zâmbetul lui drag…
…Afară este noapte, stele au răsărit,
Misterul din prezent cândva era departe.
Era al nostru timp şi noi ne-am amintit
Cu nostalgia care purtăm în realitate.
Cu dorul să revezi bunicii cum te-aşteaptă
La poartă sau pe prag, în tindă lăcrimând.
Cu bucuria din înduioşarea noastră
Ce ne-a rămas pecete… în suflet şi în gând.
