Ai apărut din nou în
viaţa mea...
Lăsându-te în ritmul ce
frumos te'ndeamnă dorul !
Dar cum ai revenit, la
fel tu vei pleca
Lăsând nepotolit şi
înflăcărat amorul !
M'ai regăsit prin
adieri de vânt
Tot singuratic pe
cărări răzleţe implorând iubirea...
Dar prin zăpezi prea
reci, purtat de gând
Mi-ai apărut tot tu
să'mi încălzeşti trăirea !
Atâţia bulgări tu mi
i-ai topit...
Tot oferindu'mi
zâmbetul iubirii din imensitate !
Şi m'ai iertat atunci
când te-am lovit
Spre tine aruncând
zăpezi şi vanitate.
La fel şi tu, al meu
izvor...
Ai prins cu sete de
extaz şi multă voluptate !
Te-ai răsfăţat de'al
tău fior
Dorind făptura mea
pentru eternitate !
Cu toate astea dragă'mi
eşti
Şi în tăcerea ta,
necontenit îţi aud gândul !
Te văd un înger, zână
din poveşti
Prin două lumi împărtăşind
cuvântul !
De aceea nu te pot
uita...
Oricât m'ar prinde'n
zborul meu, vaste aspiraţii !
Şi ori de câte ori tu
vei pleca
Te'oi aştepta prin mii de constelaţii !
Te'oi aştepta prin mii de constelaţii !
*StMS