vineri, 28 octombrie 2011

DINCOLO DE ISTM

*
Dincolo de istm ce poate să mai fie
Pentru acei ce mor în viaţă şi-n trăiri ?
Cum pot găsi limanul scăpând de agonie
După atâta vreme şi multe rătăciri ?

Ce poate face omul când noaptea stăpâneşte
Al inimii altar de jertfe pustiit ?
Cum poate să mai spere cand ziuă nu mai este
Iar trista dimineaţă se schimbă în asfinţit ?

Mai poate să trăiască răpus de întuneric
Când norii cei mai grei prezentu-i-au strunit ?
Mai poate să răsară pe acest tărâm vremelnic
Când chiar şi providenţa i s-a împotrivit ?

Îndelungata vreme de haos şi durere ,
De neguri ce au prins prea multe rădăcini
Mai poate fi străpunsă şi arsă în tăcere
Înlocuind funebrul cu sfintele lumini ?

Sau poate valul mării să se prefacă-n stâncă
Când secole la rând doar vântul l-a purtat ?
Mai poate a scăpa de marea cea adâncă
Să fie pe vecie al apei împărat ?

Prigonitorul foc sălbatic şi cuminte
Când toată împrejurimea din plin o a cuprins
Mai poate cu folos să fie ca înainte ?
Cum poate o rază blândă să-l ştie că e stins ?

Ce poate face omul când toate-s împotrivă …?
Trec zilele la rând şi anii se-nmulţesc ,
Se risipesc speranţe şi-n patimi se înfiripă
Râvnind noi idealuri ce-n suflet nu domnesc .

Aceste întrebări de nu-şi vor şti răspunsul
Mulţi oameni se vor pierde precum s-au şi pierdut .
Răspunde-ţi voi luceferi , jertfind puterea Vieţii !
Împărtăşiţi Lumina ce-aveţi şi aţi avut .
  
*StMS

BEETHOVEN SYMPHONY NO 7 IN HD.

TATA, VIN LA TINE !

*
Cu ochii trişti priveai afară
Către cireşul înflorit...
Vedeai eterna primăvară
Cum pentru noi s-a pregătit.
Erai singur şi gânditor
Purtat din plin de soarta vieţii,
Eu îţi citeam lacrimi de dor
Ascunse peste ridul feţei.
Te-am luat în braţe semănând
Ofranda dragostei depline
Şi ţi-am soptit prin al meu gând :
Oh, tata... vin la tine !
Prin nostalgia unui vis
Ce l-ai purtat până departe
Păsări cântau pe cer deschis
Toţi înviind din moarte.
Erai acolo, eşti acum !
Te-am readus printre suspine.
Văd uneori capăt de drum...
Oh, tata... vin la tine !

*StMS

Tudora - 2008 - BOTOSANI

duminică, 23 octombrie 2011

NOAPTE BUNĂ


Trece ziua peste dealuri,
Liniștea tăcut răsună,
Marea se'adâncește'n valuri...
Noapte bună !

Luna pare argintie,
Dar prin stele parcă zace...
Doarme iarba pe câmpie
Somn cu pace !

Apele tresar în unde,
Picuri reci la geam se'adună
Şi înserarea mi-i ascunde...
Noapte bună !

Dorm copiii lângă mame,
Încetat'au să se joace, 
Fir de vise să destrame...
Somn cu pace !

Trişti luceferi stau aproape
Strălucind iar împreună,
Flori se'apleacă peste ape...
Noapte bună !

Povești răspândite'n file
Amintirea îmi desface. 
Îi şoptesc unei copile:
Dormi cu pace !

Veghetor cu grele pleoape
Voi privi o zână bună.
Îngeraşi vor fi aproape...
Noapte bună !

*StMS

LISTEN TO YOUR HEART, BUT DO NOT BE GUIDED BY IT !


Ascultă-ți inima, dar nu te lăsa condus de ea !


We Kill The World - BONEY M (romanian)

          

miercuri, 19 octombrie 2011

SURÂSUL DARIEI


Îngeraş venit din stele
Printre nopţi scăldate-n rouă
Ne-ai adus prin ritmul vieţii
Multă bucurie nouă !

Bobocel la sânul mamei
Tu surâzi de fericire
Ca o floare ce-şi desface
Noi petale de iubire !

Sufleţel plin de lumină
Cântecul tatei de dor
Razele-ţi surâd şi ele
Când din soare se cobor !

Îngeraş cu zâmbet tandru
Coborât din sferi divine
Ai schimbat o lume care
Azi surâde ca şi tine.

Copilaş cu aripioare
Ce prin tresăltări se arată...
Daria e darul nostru:
O fetiţă minunată !

*StMS

* 1001 Nights * SYSTEMS IN BLUE *

marți, 18 octombrie 2011

DUET DE GÂNDURI


SN
O nouă zi plină de încercări
Privesc la ieri cu fine remuşcări.
Mă întreb: De ce ? Parcă’nadins…
Puterea lacrimilor m’a învins !
O schiţă de surâs am încercat să cat
În sufletu’mi amar şi apăsat...
Dar m’am luptat şi’am dat din mine tot
Şi’am înţeles sensul cuvintelor “nu pot”.

StMS
Atunci, probabil, printre nori de zi
Ai înţeles ce înseamnă a trăi…
Surâsul tău spre Soare l’ai trimis
Ca roua unei flori din Paradis.
Ai cunoscut un Cer şi doruri multe
Prin picături ce te’au atins atunci, tăcute…
Ai înţeles că toate au un sens şi’s cu putinţă
Când eşti cu Dumnezeu… și ai credinţă !

SN
Mă închin măreţului talent
Şi să ştii, nu îţi port pică…
Însă în faţa unui astfel de vers
Mă simt atât de mică !

Mi’e dor de zilele cu soare,
De’o şoaptă caldă, o îmbrăţişare…
"Doamne, mi’e dor de fericirea adevărată
Şi mă întreb, oare… am să o simt vreodată ?!
Le las pe toate în voia Ta acum
Şi mă ridic, pornesc din nou la drum.
Nu mă opresc din calea ce’am purces
Fiindcă ştiu că mai am mult de mers !"

Mă gândesc acum la picături de ploaie,
La fulgi de nea superbi, la straşnica ninsoare.
Te întreb: În toate acestea e’o diferenţă oare ?

În fiecare vers găsesc ceva aparte
Mă emoţionează; îmi înlătură lumescu’…
Chiar dacă nu apari în vreo carte
În lumea mea, tu eşti un Eminescu !

StMS
Pe lângă fulgii cei de nea
Şi picături de ploaie
Ai apărut în viaţa mea
Senină şi vioaie…
Nu mai contează ce timp este
Când sufletul e fericit !
Te prind încet, într’o poveste
Ca un Luceafăr… amintit.

Când picături de ploaie cad
Iar Soarele priveşte
Un strop atunci e diamant
Ce tainic străluceşte...
Durerea unor fulgi de nea
Pulsând prin albul vieţii
Va încălzi mai sus, o Stea
Sclipiri noi să reverse.
Tot astfel când al nostru vis
Umbrit va fi de noapte
Vom regăsi un Paradis
În ziua de aproape !
Icoana tristă a unui timp
Va prinde strălucire
Când faptele vor fi un nimb
În cuget şi simţire.

Diferenţa nu’i în vreme,
În zidiri care se trec.
Ea este ascunsă’n semeni
La oameni ce înţeleg.

SN
Răspund cu aceeaşi fericire
Cu suflet sincer şi curat
Având poemul în simţire
Sperând că fără de păcat !
Geniule, rămân mută de uimire
Căci nu sunt vrednică s’ascult
A versurilor glăsuire
Deci, iartă’mă… nu pot mai mult.

StMS
Dar poţi destul; nu te sfii
Cu mine în versuri a vorbi !
Probabil timpul nu’ţi dă pace
Petale multe a desface…
Din crinul tău necercetat,
Din versul tău cald şi curat.
Oricum ar fi, îţi mulţumesc !
M’ai ajutat să mai zâmbesc.
De aceea îţi trimit o Stea
Să lumineze calea ta !
O rugă mică şi smerită…
Nufărul alb să mi’l atingă !

SN
Copil al nemuririi din suflete alese
Din prima zi a vieţii mă faci prizonier.
M’asemeni unor flori de Dumnezeu culese…
Îmi spui cu dulci cuvinte iubire să ofer !
Dar cui ? Poetule de rând...
Te întreb, oare ţie !?
Luminii celei de viaţă dătătoare...
Inocență te'aș numi în al meu gând !
Un lucru doresc din viaţa'mi trecătoare
Aş vrea să păstrez această rară floare
Ce se numeşte – copilărie…
"Te rog, Doamne, fă să rămână vie !"
Să îmi cuprindă tainic fiinţa ne'nsemnată,
Iar sufletu'mi sensibil, în lumea colorată
Refugiu să'şi găsească păşind printre copii
Ce veşnic te amuză prin felul lor de'a fi !

StMS
De'am fi copii nu ne'am gândi la nori
Ce printre stele se avântă uneori…
Am fi doar îngeraşi zâmbind la soare
Zburdând prin flori în lumea trecătoare.
Şi am culege picuri din avânt
I'om preschimba'n steluţe rând pe rând.
Iar Soarele va tinde a sa sclipire
Sfinţind zidirea toată în strălucire !
Am fi doar îngeri buni pe culmi divine
Fără să ştim de rău sau de mai bine…

SN©StMS

Postare prezentată

GALIMATIAS

Str ă luminatul rob din ceruri plin de î ntinderi Deasupra prin extazuri de vis î ndeplinit A î mpr ăş tiat eterul prin relele depri...

Impact în UniVers * StMS