Nu poţi să'mi dai
iubire cu porţia în timp
Gândind că mă voi
sătura cândva de tine.
O stea nu poate fi pe
ceruri fără nimb
Iar strălucirea'i vie
nu poate opri nimeni !
La fel, a ta prezenţă
nu poate fi deplină
Când firea ţi se
înclină privirilor în gol...
Un răsărit de soare nu
poate avea lumină
Dacă un munte falnic e
prea ocrotitor !
Nu poţi să'mi dai
iubire în plănuiri deşarte
Zicând că într'o zi din
nou vei reveni...
Izvorul sapă piatra şi
curge mai departe
Pe drumul vieţii,
noaptea, nu poate fi şi zi !
Tot astfel măretia ce
întrevăd la tine
Nu poate dăinui
singurătătii triste.
O floare îsi dă
mireasma spre zările senine
Si doar pe lângă oameni poate ca să existe.
Si doar pe lângă oameni poate ca să existe.
*StMS
