ML
Trist poet pierdut de lume
Dor de tine mă răpune...
Prin zidirile-ţi senine
Ce mai faci, îţi este bine ?
Că de când nu te-am văzut
Nopţi prin zile mi-au trecut
Şi de când m-am depărtat
Crengi prin codri s-au uscat...
StMS
Ia, eu fac ce fac demult...
Singur liniştea ascult
Fremătând prin crengi tăcute
Prefăcute-n harpe multe...
Vântul trist prin ele-mi cântă
Nori senini încep să-mi plângă
Şi mă răcoresc de dor
Lin, prin poezia lor.
Nu mi-s rece, nu am teamă
Noaptea-s stea, ziua mă-ndeamnă
Să trimit prin adieri
Noi sclipiri de primăveri
Muguri verzi să tot arate
Flori în armonii curate...
Să zâmbesc apoi tăcut
Prin taine iar să m-ascund !
