N.V.I.
Voi ce staţi în umbra Crucii
Luminând ce’i întuneric
Nu-i curtaţi pe cei făţarnici
Străluciţi prin milostenii.
Nu-i lăsaţi să învenineze
Apa limpede şi lină;
Nu lăsaţi în întuneric
Raza blândă de lumină!
Să vegheaţi să nu s’adune
Cele rele printre bune.
Căci din rufele spălate
Nu scoţi albe din tărcate.
*StMS
Sunt oameni ce vorbesc de har şi de virtute;
Sunt oameni ce iubesc frumos, prin vorbe multe.
Sunt oameni milostivi purtaţi de slava lor
Spre împărăţii confuze şi drum rătăcitor.
Sunt oameni care tac sporind buna dreptate
Prin "egoismul" sacru ce smulge a lor păcate.
Sunt oameni purtători de Pace şi Iubire
Ce’şi împlinesc menirea jertfindu’se pe sine.
Raţiunea cade când Domnul hotărăşte:
Haina cea tărcată desăvârşit albeşte.
N.V.I.
Stau crucile de aur înfipte în trup de lemn,
Stau cei pătaţi cu sânge în scaune, solemn;
Stau paloşe înfipte în suflete curate...
Iar cei fărădelege sunt cei fără de moarte.
*StMS
Aici pe acest pământ cu orizont funebru;
Aici pe acest tărâm scăldat în sânge negru.
Aici unde lumina în lacrimă se’arată,
Aici unde iubirea suspină întristată...
Dar Nu acolo unde dreptatea e divină,
Acolo unde ziua etern este senină;
Acolo unde timpul va fi doar la prezent.
Acolo unde răul va fi inexistent...
Acolo nu e loc de suflete pătate
În sânge care arde curat pentru dreptate.
Acolo este Raiul !... e Domnul Dumnezeu.
Acolo este Viaţă şi Dragoste mereu.
*
