StMS
Să nu crezi niciodată că eşti ce ţi se pare.
Faptele din viaţă te îndeamnă spre schimbare
Inaintezi atent sau poate visător
Şi dacă vrei….devii nemuritor.
NVI
Înmiresmat parfum de floare trecătoare
Ce hoinăreşti etern,prin lumea asta mare
Tu ştii că viaţa, moartea şi iubirea
Sunt tot ce ţine vie… nemurirea.
StMS
Miozotis de iarnă pierdut prin munţi de gheaţă
În orizonturi albe, sub megalit tăcut
Va sta ascuns privirii, miresmei ce revarsă
Un sentiment străin, deşert şi prefăcut.
NVI
Supuse conştiinţe Iubirea nu supune!…
Dorinţe neatinse Căci n-are raţiune.
Şi toate-n degradare Prin moarte ne Reînvie
Vor fi nemuritoare Eterna veşnicie!
StMS
În orizonturi albe cuprinşi parcă de mister
Poeţii cântă versul privind tăcuţi spre cer.
Pe aripi de zăpadă, în pace tu visezi?
Sau viscolul năprasnic te cheamă să-l urmezi?
NVI
Eu nu visez la nemurire
Căci n-am să aduc nici un folos.
Visez să îndrept ce-i rău în bine
Cu dragostea ce-o am în mine...
Şi cu credinţa în Dumnezeu!
StMS
Să tot visezi la nemurire
Într-adevăr nu-i vreun un folos
Când stai retras şi-a ta gândire
Nu e alături de Hristos.
Dar cel care-a lăsat mai toate
Chiar şi dorinţa de-a îndrepta
A regăsit o libertate
În tristă izolarea sa.
Trăind în rugăciune
Iubirea sa va lăcrima;
Iar Dumnezeu aici şi oriunde
Doar pentru el va “îndrepta”.
…Nu e un egoism.
E chiar un Eroism!
Şi cine l-a împlinit
Va fi desăvârşit.
Oameni cu intenţii bune
Au dorit şi au semănat
În pământul unor inimi
Care nu era curat…
Dar când Dumnezeu aşează
Darul sfânt şi minunat
Rodul bun răsare în viaţă
Într-un simţ adevărat.
E acea Iubire care
Nu a înşelat nicicând:
Izvor viu de apă vie
Plăsmuit de Duhul Sfânt.
“Vistier de bunătate
Duh de viaţă dătător
Adevăr si libertate
Bunule Îndreptător…
Ocroteşte mântuirea
Celor ce cu sincer gând
Caută mereu Iubirea
Printre oameni, pe pământ“…
*
