Mi-aduc aminte sfânta clipă:
Nainte-mi tu te-ai arătat.
Vedenie ce piere-n pripă,
Al frumuseţii duh curat.
Oriunde trudnic pus-am pasul
În al vieţii vălmăşag,
Eu auzeam sunându-ţi glasul,
Vedeam în vis chipul tău drag.
Trecut-au anii. În furtună
S-a risipit visul senin,
Uitat-am glasul tău cum sună,
Uitat-am chipul tău divin.
În trist surghiun, în grea uitare
Priveam la zilele-mi ce mor,
Lipsit de crezuri, de-ncântare,
De viaţă, lacrimi şi amor.
Ci-n suflet raze se-nfiripă
Şi iarăşi tu te-ai arătat,
Vedenie ce trece-n pripă,
Al frumuseţii duh curat.
Şi inima-mi în piept tresare,
Şi, beată, freamătă de dor,
Şi de căinţă, de-ncântare,
De viaţă, lacrimi şi amor.
A.S. Pușkin 1825
