duminică, 21 iulie 2013

BUNA INDIFERENȚĂ


Te ocupi cu grija de fiecare zi.
Găseşti solutii care nu le-ai mai folosi;
Gândeşti puţin,
Faci haz apoi de-a ta dilemă ...
E bine aşa.
Nu-ţi fă nici o problemă.

Te superi uneori şi faţa ta e tristă.
Eşti resemnat de lume când pare egoistă;
Priveşti în gol,
Dispreţuind întreaga întâmplare...
Indiferent să fii .
Există rezolvare .

Te minunezi văzând nefasta rânduială
Când vine peste alta fără de chibzuială.
Zâmbeşti uşor,
Te linişteşti cu interesul amânat...
Să ştii că nu-i nimic
Aşa de speriat.

La astfel de evenimente să fii nepăsător;
Căci stresul nu aduce nimic folositor.
Şi ia aminte,
Că orice întâmplare tristă sau confuză
Nu e de la nimeni.
Pe tine te acuză.

Când timpul l-ai lăsat să curgă irosit
Iar bucuria ta în rău te-a depăşit;
Pierdut-ai mult
Din înţelegere,voinţă şi putere.
Şi astfel la greu
Tânjeşti spre decădere.

Dreptatea însă rânduieşte îndreptare
La oamenii fireşti, dar fără cumpătare.
Ne vede Dumnezeu...
Şi pentru că iubrea Lui ne ocroteşte-n dar,
Mai dă avertizare
Ca să avem habar.

Aşa că nu-i succes să te complici prea mult;
Să stai în reverie prea trist sau abătut.
Buna indiferenţă
De fapt, voia Lui Dumnezeu arvuneşte.
O pace căutată
Care înţelepţeşte.

Domnul rânduieşte toate spre folos.
Iar să-ţi faci probleme... n-are nici un rost.

  *StMS

sâmbătă, 8 iunie 2013

AM SUPĂRAT UN ÎNGER


Am supărat un înger şi inima’mi suspină
Durerea îmi aduce mâhnire în priviri,
Luminătorii plâng nemaiavând odihnă
Și lacrimi îmi inundă, frumoase amintiri.

Am supărat un înger şi inima’mie tristă
În zborul lui de veacuri, puţin s’a odihnit;
Dar a mea tresărire confuză şi grăbită
împrăştiat în mersu’i făclii ce l’au rănit.

Am supărat un înger şi lacrimi îmi brăzdează
Obrazul meu de piatrăîn drumul lor tăcut…
Apoi căderea lor pe buze mi se’aşează
Rodind secătuirea ce’mi arde şi mai mult.

Am supărat un înger şi noaptea e în mine…
Aş vrea să’l văd din nou înalt strălucitor,
Străjuitor al păcii şi dragostei divine
Pe aripile vieţii, frumos luminător!

*StMS


vineri, 31 mai 2013

DE LA ZIDIRI LA CER


Prin strălucirile de soare
Se vede atâta frumuseţe !
În flori, pe ape curgătoare,
În munţi cu înălţimi măreţe;
În brazii falnici ce ating
A cerului tinderi albastre,
Pe norii albi ce’ncet se sting
De dorul rugăciunii noastre…
În zborul păsărilor care
Prin codri îşi cântă bucurie,
Pe ape care oglindesc
Natura toată’n armonie…
Acestea toate le cuprinde:
Iubirea- Dumnezeu etern…
Împărtăşind prin îngeri lumii
Şi alte frumuseţi din cer…
Frumuseţi pline de taină
Ce inima n’a simţit,
Ochiul n’a văzut vreodată,
Mintea nu a desluşit…
Noi purtăm aripi divine,
Ne înălţăm înspre lumini
Împreună… sau doar singuri;
Şi n’am vrea deloc să ştim
Cum e zborul prin tăcere,
Cum e visul fără glas…
Doar simţirea mântuirii
Este darul ce’a rămas !
…Eşti un înger ca şi mine,
Miozotis pe o stea…
Îţi rămân mereu aproape
Şi de Sus… voi lumina.

 *StMS



Postare prezentată

GALIMATIAS

Str ă luminatul rob din ceruri plin de î ntinderi Deasupra prin extazuri de vis î ndeplinit A î mpr ăş tiat eterul prin relele depri...

Impact în UniVers * StMS