sâmbătă, 16 mai 2015

EU SUNT PREA SUS


Eu sunt prea sus să mă atingi şi spaţiul meu te rupe
Tu eşti o floare printre lunci cu ape mult prea multe.

Decât adesea să te pierzi tot înălţând la cer petale
Mai bine împarte lumii întregi mireasma dăruirii tale

Şi lasă steaua cea de sus să lumine ca înainte...
Eşti prea departe să ajungi şi spaţiul prea fierbinte.

Prin ape limpezi de izvor şi primăveri senine 
Tu să mă ierţi dacă vreun dor, scăpa'va o sclipire...

Va fi suspinul unui înger, o lacrimă din univers
Semnul iubirilor divine care demult triste s'au şters.

*StMS


sâmbătă, 11 aprilie 2015

LUMINA SFÂNTĂ A ÎNVIERII


Lumina Sfântă a Învierii
Cuprinde'va de acum întreg pământul...
Şi în splendoarea primăverii
HRISTOS A ÎNVIAT va fi cuvântul !
E mărturia bucuriei care
Preabunul Dumnezeu ne'arătat
Având în suflet pace şi lumină, fiecare
Vom zice iar: HRISTOS A ÎNVIAT !
Prin biruinţa Învierii avem dovada
Că raţiunea morţii s'a zdrobit
Spre împliniri măreţe ne vom întoarce faţa
Simţind pe Dumnezeu necontenit.
HRISTOS A ÎNVIAT o spune şi natura !
În revenirea ei la viaţă minunat
Sunt păsări care cântă pădurilor într'una
Cu adevărat HRISTOS A ÎNVIAT !
S'au desfiinţat cugete pesimiste
Nădejdi de mântuire au înviat frumos
Pentru ca Bucuria de'a pururi să existe
Vestiţi în lumea'ntreagă A ÎNVIAT HRISTOS !

*StMS

joi, 11 decembrie 2014

APOGEUL UNEI NEÎMPLINIRI


Aş râde singur în natură tot astfel precum eu mă ştiu
Dar ce să'mi dea o nebunie prin trecerea fără de vreme ?
Aş sta prin taine mai aprinse tot liniştit să fiu...
Dar ce's de vină eu că Domnul mă tot cere ?
Îmi vine să suspin, să plâng... dar ce folos de lacrimi
Când răul şi durerea din nou mă vor lovi
Zdrobeşte'mă o, Doamne în vise şi în patimi
Omoară'mă pe cruce ! Eu tot Te voi slăvi !
Înlănțuieşte'mi viaţa în nopţi întunecate
Şi lasă demoni sumbri la căpătâi să'mi stea
Voi suspina la Tine chiar de'mi vei fi departe
Şi în credinţa'mi slabă nădejdea'mi voi purta.
Să semăn ploi la îngeri când sufletul mi'e aspru
Şi parcă aripi negre în faţă mi'l orbesc
Eu nu mai pot schimba mult întristatul astru...
Dar tot pe Tine Doamne, acolo te doresc !
Să îmi desfacă în bucăţi fiinţa asta toată
S'o'mprăştie în uitări cu suflet tot mai rupt...
De undeva, Te voi vedea prin lacrimi înc'o dată
Şi nu voi crede nicidecum că m'ai pierdut.
Aş fi surâs din nou în zori cu zări întinse
Acolo unde'Ţi măreţia neprevăzut m'a îmbrăţisat
Aş fi fugit pe văi tot mai răzleţe, mai deschise
Dar nu mai pot de când mi Te'am aflat.
Şi dacă plâng sau râde nesimţirea'n mine
E fiindcă n'o mai am lăcaş de început
Să fiu în iad mi'ar fi poate mai bine
Dacă Iubirea Ta m'ar ocroti mai mult !
Apărător prin orizonturi ce se pierd tot mai apuse
Din depărtări, apropieri să simt...
Mă poţi trimite Doamne şi pe cruce
Mă ştii că doar pe Tine... Te am ce e mai sfânt.

*StMS


Postare prezentată

GALIMATIAS

Str ă luminatul rob din ceruri plin de î ntinderi Deasupra prin extazuri de vis î ndeplinit A î mpr ăş tiat eterul prin relele depri...

Impact în UniVers * StMS