joi, 9 februarie 2017

FATA DINTRE DOUĂ LUMI


Ai apărut din nou în viaţa mea...
Lăsându-te în ritmul ce frumos te'ndeamnă dorul !
Dar cum ai revenit, la fel tu vei pleca
Lăsând nepotolit şi înflăcărat amorul !

M'ai regăsit prin adieri de vânt
Tot singuratic pe cărări răzleţe implorând iubirea...
Dar prin zăpezi prea reci, purtat de gând
Mi-ai apărut tot tu să'mi încălzeşti trăirea !

Atâţia bulgări tu mi i-ai topit...
Tot oferindu'mi zâmbetul iubirii din imensitate !
Şi m'ai iertat atunci când te-am lovit
Spre tine aruncând zăpezi şi vanitate.

La fel şi tu, al meu izvor...
Ai prins cu sete de extaz şi multă voluptate !
Te-ai răsfăţat de'al tău fior
Dorind făptura mea pentru eternitate !

Cu toate astea dragă'mi eşti
Şi în tăcerea ta, necontenit îţi aud gândul !
Te văd un înger, zână din poveşti
Prin două lumi împărtăşind cuvântul !

De aceea nu te pot uita...
Oricât m'ar prinde'n zborul meu, vaste aspiraţii !
Şi ori de câte ori tu vei pleca
Te'oi aştepta prin mii de constelaţii !

*StMS


joi, 6 octombrie 2016

AZI FRUNZELE ÎNCEP SĂ SE AŞEZE


Azi frunzele încep să se aşeze mai multe pe pământ
În calea ta covorul toamnei se deschide
Păşeşti în noul an, purtată de avânt...
Spre viaţă încrezătoare, înainte.

Nuanţe de amintiri plăcute te poartă'n a lor ritm
Foşnind sub paşii firavi faptele uscate
Prinţesă visătoare prin toamnei anotimp
Îmi eşti din nou senină iubirilor curate.

Răcoarea nopţii îţi alintă gândul ce picură regrete
Vezi luna ce te'ndeamnă să luminezi deplin...
Să fii prin anii tăi frumoasă între fete
Iar zâmbetul să'ţi dea de'a pururea alin.

Când frunze vor cădea prin parc, prin codru sau oriunde
Să ştii că îngeri buni te'or mângâia de sus.
Iar ploaia, dacă fruntea va încerca să'ţi ude
Sărutul meu purta'va dorinţa, nepătruns.

Ne'om rezema de arbori în linişte profundă
Departe de aşezări, noi doi ne vom iubi.
Vom stinge aşteptarea oricât ne'a fost de lungă...
Şi fericirea vieţii din plin ţi'oi dărui !

*StMS



miercuri, 5 octombrie 2016

miercuri, 7 septembrie 2016

IUBIRE LA LIMITA TIMPULUI


Nu poţi să'mi dai iubire cu porţia în timp 
Gândind că mă voi sătura cândva de tine.
O stea nu poate fi pe ceruri fără nimb
Iar strălucirea'i vie nu poate opri nimeni !

La fel, a ta prezenţă nu poate fi deplină
Când firea ţi se înclină privirilor în gol...
Un răsărit de soare nu poate avea lumină
Dacă un munte falnic e prea ocrotitor !

Nu poţi să'mi dai iubire în plănuiri deşarte
Zicând că într'o zi din nou vei reveni...
Izvorul sapă piatra şi curge mai departe
Pe drumul vieţii, noaptea, nu poate fi şi zi !

Tot astfel măretia ce întrevăd la tine
Nu poate dăinui singurătătii triste.
O floare îsi dă mireasma spre zările senine
Si doar pe lângă oameni poate ca să existe. 

*StMS


Postare prezentată

GALIMATIAS

Str ă luminatul rob din ceruri plin de î ntinderi Deasupra prin extazuri de vis î ndeplinit A î mpr ăş tiat eterul prin relele depri...

Impact în UniVers * StMS