Forbidden City - JEAN MICHEL JARRE

        

DEMONOCRAȚIA

Din seninul cu orgolii

Unitar concomitent

Vorbesc de lumină chiorii

Dormitând prin parlament.

Universul e demersul

Unor craci pe un compas

Ce aduc grija şi stresul

Pentru bietul om sărac.

Idei plăsmuite-n centru

Într-o ţară de nimic

Strânse-ntr-un dosar integru

Tot globul, aşa de mic.

Turmă cu căpăstru-n gură

Tras în lături cu respect,

Nod pe o cravată pură,

Limbă lungă cu aspect.

Se întinde-n corporaţii

Ocultiste monetar

Şi conduc prin aberaţii

Ţări supuse centenar.

Trădătorii din partide

Sunt aleşi sclavi dictatori

În idei cât mai aride

Spre îmbogăţirea lor.

   

Egoismul derizoriu

A umplut supremul scop

Devenind tot mai notoriu

La ţara aflată-n top !

Un mic stat sădit în vicii

Trimite la ţări mai mari

Directive şi principii,

Apoi datorii în bani.

Iar materialismul sobru

De extazuri false atras

Se închină la un monstru

Ce zâmbeşte prin oraş.

Din creaţia ce încântă

Plăcerile senzual

Legile subtil se-avântă

Cu standard european.

Vin străinii să ia darul

Minţilor ce-au luminat

Fiindcă zeul este banul

Ce sminteşte-orice buimac.

Bogăţiile din ţară

Care se puteau la schimb

Să se dea şi în afară

Sunt furate în stil perfid.

Cămătari cu acte albe

Prin bănci negre de profit

Călăresc sărmanu-n spate

Care ar munci cinstit.

Două aripi negre, întinse:

Comunism - Capitalism

Iar în centru e un Demon:

Masonii din ocultism !

Au înfiinţat politici

Cu partide, ca la noi

Să intrăm mai mult în haos

Neştiinţă şi noroi.

Iar ei stau în monarhie

Şi conduc lumea sublim

Construind o armonie

Printr-un ritual subtil.

Scriitori purtaţi de slavă

Cu joc de cuvinte reci

Numai diavolii v-aclamă

Pentru a voastre slove reci !

Profesori de faimă solo

Cu ştiinte-n univers...

Nu tot ce există acolo

Face parte din progres.

Nu vă vindeţi demnitatea

Pentru editări de soi

Ce vă schimbă calitatea

Conform standardelor noi !

La fel voi artişti de seamă

Cu talente în fapt divers...

Nu orice radiogramă

Are "fundamentul" şters !

Se împrăştie adevărul

Prin politica de stat

Cavalerii trimit vălul

Umbrelor din templul spart.

Se adună confesorii

Reuniţi în sionism

Şi înlătură "agresorii"

Prin eres şi mult sofism !

Peste tot arde dorinţa

Anticristului ascuns

Care demite credinţa

Îndreptând-o spre apus.

Omenirea pe o rampă

La domnii zişi democraţi

Într-o lume tot mai amplă

Şi "egală" între fraţi.

Cu sume tot mai imense

Deputaţilor din plen

Şi salarii tot mai şterse

Muncitorilor - model.

Uniunea milenară,

Turnul Babel modernist

Europa unitară

În vicii de nedescris.

Apoi Noua Eră în lume

Cu văzutele împliniri

Ce va tinde ca să stingă

De tot sfintele lumini !

O creaţie diformă

Pentru al robiei scop

Care a limitat o formă

În gigant caleidoscop !

Nu acolo e lumina

Ce în suflet vreţi s-aveţi.

Cei care vă mai daţi seama

Străluciţi cât mai puteţi !

*StMS

I Follow Rivers - LYKKE LI

    

DARIA MARIA - februarie 2012 - Botoșani - HD

                                       

DARIA MARIA ...cu verișorul NARCIS

Balada trecerii prin spini - ȘTEFAN HRUȘCĂ

       

ÎNGER ȘI DEMON

Din înger te preschimbi în demon

Râzând tăcut de bunătatea mea...

Răsai speranţe, vrei să mi te-asemeni

Dar pierzi naiv dorinţa ta.

Prea exigent în fapte şi cuvinte,

În egoism eşti înger adumbrit;

Îţi verşi amarul inimii prea sterpe

Pe-o inimă ce sincer te-a iubit.

A tale lacrimi schimbă crunta moarte

În viaţă plină de mister;

Te iert din nou pierdut în noapte

Privind neştiutor spre cer.

De mă urăşti;

Ce îndemnuri te trimite

Când eşti mâhnit în viaţa mea ?

De mă iubeşti;

De ce n-ai simţăminte

Când eu sunt trist asemenea ?

Cuvânt smerit din sincere dorinţe

Ar fi deschis un drum mult mai curat.

Prin înţelegeri şi îngăduinţe

În timp, prin aripi am fi luminat.

Dar un orgoliu prins de răutate

A revărsat în răni venin;

Invidia lucrată-n fapte

A întunecat un cer senin.

Mi te arăţi în înger de lumină

Mă faci să sper, să cred în Dumnezeu

Dar când te schimbi în demon ce se-nchină

De multa bunătate mă faci să-mi pară rău.

Dacă aş şti că te comporţi aşa din răutate

În calea mea eu m-aş feri din tine;

Dar fiindcă poţi să fii aşa din naivitate

Te îngădui mult, şi nu ştiu dacă-i bine.

Nu pari un zburător, că eşti labil subit.

Nu pari a fi nici înger de nădejde.

Tu eşti femeie - demon răvăşit;

În vraja ta naivă, iar se vede...

Se limpezesc izvoare pustii şi fără rost;

Privesc adâncul apei, văd piatră de mormânt...

Aşa-i nădejdea noastră: nu este, dar a fost

O piatră sfărâmată ce doar pământ rămâne.

Acesta se ridică uşor împrăştiat

De amintiri funebre scăldate în lumină;

Se tulbură izvorul curgând prea răsfirat,

Iar demonii s-adapă şi prefăcut se-nchină.

Crezut-am că un om e chipul întrupat

Al Domnului din ceruri ce-au fost şi sunt senine

Un zâmbet nou şi vechi ce nu l-am judecat

Mi-a întărit speranţa care slăbise-n mine.

Un înger îmi apare şi nu mă îndoiesc

De strălucirea lui pierdută dinspre faţă...

Oricum ai vrea să fii

Eu nu te mai primesc;

Eşti prea viclean, să ştii !

Nu vreau a ta speranţă.

Un frate nu se naşte din sânge diferit.

Nebună bucurie - cu lacrimă ce tace...

Să ştii tu demon surd şi înger adumbrit

Că sângele în apă nicicând se va preface.

Zadarnic îţi plâng ochii când inima a râs

Privind pieziş destrăbălarea;

A ta lumină lină deloc nu s-a aprins

A întunecat-o aprig înşelarea.

Tu stea de dimineaţă, luceafăr visător

Ce-ai fost odată sus în ceruri

Ai recăzut stingându-te uşor

Plutind doar în delir de glorii.

Am fost şi eu un înger cu aripi de lumină

Care a văzut pe oameni purtaţi fiind de vis;

Am vrut să fiu asemeni cu cei care suspină

Decât să fiu un demon trimis înspre abis.

Să te arăţi aşa cum singur te-ai făcut

Recunoscându-ţi singur rătăcirea;

Te-ai fi cuprins de lume semnând un început

Trăgându-mă pe mine, salvându-ţi tu menirea.

Nu judecata proastă după înfăţişare

Îndreaptă omenirea când ea mai sus s-a pus.

Smerenia sfinţeşte şi schimbă îngeri care

Au cugetat odată că sunt mult mai presus.

Sinceritate clară revine în ape tulburi

Când răul s-a văzut pe sine doar greşit.

Vor licări izvoare cu noile începuturi

Şi zori mişcaţi de ziuă ce iar au răsărit.

Nu tot cel care merge cu capul aplecat

E şi smerit la suflet, în simţire.

Nu tot cel care arată un zâmbet delicat

Se cheamă că în suflet el are şi iubire.

La Dumnezeu e pacea ce veşnic a rămas:

Smerenie, iertare şi iubire...

Dumnezeu aşteaptă al mântuirii pas

Să ne schimbăm din rău, să tindem spre mai bine.

Apare un mister; o cruce s-a înfipt...

Smerenia, iubirea sunt taine ce se leagă

Mereu s-au dăruit, mereu s-au tot vorbit

Dar omul schimbător nu poate să-nţeleagă.

E vreme de tăcere, destul am tot grăit...

Regret din nou în întristare.

Mă resemnez umil că te-am jignit:

Tu eşti un om - şi-ţi cer iertare.

Că văd din om un înger sau demon întrupat

Iar binele îl înţeleg răsfrânt;

Nu e normal aşa, şi sunt un înşelat

Căci omul, om rămâne pe pământ...

Când îndreptat în dimineţi senine

Vei regăsi din nou liman

Şi vei veni smerit spre mine

Eu voi privi pământul iar.

Treziţi din vise în realitate

Nu vom rosti nici un cuvânt, defel.

Tăcuţi, în rugăciuni curate

Vei fi cu Dumnezeu

Şi eu la fel.

*StMS

IARNA NU AR MAI FI FOST FRUMOASĂ

Iarna nu ar mai fi fost frumoasă

Cu alb curat şi fulgi de nea,

Dacă prin rânduiala Tainei

DOMNUL HRISTOS nu se năştea.

Era un timp doar trecător

Cu bucurii pierdute,

Un anotimp pustiu şi gol

Cu năzuinţi căzute.

Dar, astfel iarna e colindul

Ce se aşterne prin ninsori

Un anotimp ales de DOMNUL

Pulsând în Sfinte Sărbători !

Acum, HRISTOS din Cer coboară

Prin fulgii de speranţe lini

Să ne ridice prin iertare

Curaţi, mai albi şi mai senini !

*StMS

High Hopes - PINK FLOYD (romanian)

     

RETORICA

Fals preludiu de lumină

În scump ideal

Vehement se poartă zeii

Cu succes real.

Modernism în aparenţă

Ritori înţelepţi

În imaculata faptă

Au făcut regres.

Scriitori, sfătuitori

De înaltă clasă

Clandestini şi trecători

Doar aşa le pasă...

Fundamentele credinţei

Sunt simple idei

În dreptarul de opinii

Spuse cu temei.

Fals program de fericire

Cu eşec real.

O statistică de faţă

În prezent banal.

*StMS