HRISTOS A ÎNVIAT !

     

     

MIRACOLUL UNEI ZI DE VIS

De undeva dinspre pădure, în spaţii sfinte de lumini

Cântând prin trecerea tăcută a norilor mereu senini

Prin străluciri calde de soare, prin flori de rouă-n picuri mii

Se întrezăresc purtaţi de zâmbet imaculat zorii de zi.

Păsări plutind pe ceru-albastru ducând în muze dorul lor

Minunea binecuvântării trimisă-n dar de Creator

Aşterne acum întreg pământul, vântu-nainte răcorind

Petalele de crizanteme ce se desfac spre cer zâmbind.

Albinele-n isonul gingaş sunetul vieţii îl alint

Ducând prin văi aur de vise pe izvoraşul de argint.

De bucuria revederii apa sclipeşte-n mulţumiri

Iar soarele-i sărută chipul împodobind-o-n dăruiri.

Mai sus o blândă căprioară se-alină printre frunze verzi

Ce răspândesc în taină clipa departe-n lumea de poveşti,

Iar zânele de dimineaţă iubind prin freamătul tăcut

Fără a mai şti de ce-n mistere şi nevăzut încă se ascund

În zborul dulce-al nemuririi vălul de pace îl întind

Împărtăşind şi ele ziua ce se arată răsărind.

Apoi noi îngeri de lumină ocrotitori prin firea lor

Îşi duc aripi peste întinderi vrând să-mplinească orice dor

Și soarele, eternul astru deplin oferă a sa menire

Pe care Dumnezeu i-a dat-o frumos de-atunci, de la zidire

Pentru ca păsări minunate să cânte tainic peste viaţă,

Pentru ca zorii să se vadă tot mai curaţi în dimineaţă

Iar copilaşii să surâdă blând prin inocenta joacă

Tandreţea să răsară-n flori cum n-au mai fost vreodată...

Acum, atins de frumuseţe, de munţi, izvoare şi câmpii

Prin raze blând strălucitoare şi măreţia unei zi,

Acolo unde bucuria în libertate de avânt

Îndeamnă lin privighetoarea să mai înalţe al său cânt

Iar norii în aureole, albul imensităţii vii, profunde

Călătoresc mânaţi de vise prin orizonturi tot mai multe

Se înfăţişează în natură schimbând pământu-n paradis

Nepreţuita bucurie, miracolul zilei de vis !

Soarele cald trimite raze peste zidire şi făpturi

Liniştea lasă să răsară cântecul vieţii peste lumi,

Vântul adie peste izvoare, cu murmurul lor tremurând

Pietre curate înşirate le îndeamnă să curgă, mai hotărât

S-ajungă-n oceane, printre corăbii şi ape atinse sublim

De oglinda eternă, din marele soare ce le sărută senin

Să fie orizontul splendoare pe valuri de mare dansând

Ochi ce privesc mulţumirea frumosului suflet şi gând.

Pe crengile crud înverzite, pe ramuri plăcute de tei

Se întrec în cântare sticleţii zâmbind amuzant între ei.

Iar greieri pe frunze plăpânde din cobza bătrână încântă

Suprema nuanţă a zilei pictată sublim şi profundă.

Aici e splendoarea privirii, în muzica vieţii albastre

În raze ce biruie firea cu-a lor dăruiri tot mai vaste...

Coboară din plin armonia, de sus printre piscuri înalte

Descoperă-n picuri de ploaie sclipind minunat diamante

Lumina învăluie chipul ce s-a ascuns printre ani în trecut

Puterea sălăsluieşte-n misterul ce-odată nu s-a văzut.

Iar bucuria măreaţă din zorii ce vor iar a fi

Răsare din nopţi neuitate, pe aripi de vis şi de zi.

*StMS

O! Gliki Mou Ear - VANGELIS & IRINE PAPAS

                       

ÎNGERI DE VEGHE

În liniştea ce întunericul la orizont străbate

Acolo unde îngeri slavoslovesc tăcuţi

O palidă lumină încet se aprinde-n noapte

La peştera săracă uitată între munţi.

Acolo un batrân sihastru în tihnă îngenunchează

Învăluindu-şi ruga cu semnul Crucii sfânt

Dincolo peste culme un alt monah oftează

Plângând durerea lumii cu fruntea la pământ.

Unite le sunt cerul, pamântul dintre ape

Marea cu-al ei vuiet şi jale tot mai grea

Răspund în beznă arbori cu crengi uscate, multe
Dorinţe rugătoare... prin licărul de stea.

 

Prin freamăt şi adieri de vânt tresar miresme sfinte

Îmbălsămând icoana cu îngeri păzitori

Tăcut, călugărul bătrân o lumânare aprinde

Să fie ocrotire din noapte până-n zori.

Mai sus un sfânt părinte ridică mâini la ceruri

Ţinând în palme bolta ce stele a ivit

Se aud în taină rugi rostite în multe feluri

În faţă unde Domnul pe Cruce-i răstignit.

Privirea lui Hristos spre candelă lăsată

Cuprinde rugătorul... smerit, îngenunchiat

E înfăţisat alături acum şi altădată
Purtând în sine jertfa Domnului Înviat.