The Wonder Of You * ELVIS PRESLEY (romanian)

              

FAMILIA PROSTsITUATĂ

O, preamărită cununie printre profeţi cu legi sculptată

Care fixează azi iubirea într-o statuie grea de piatră,

Sortiţii cei din veşnicie nu sunt în adevărul tău !

Sunt despărţiţi de pulsul vremii, de duhul ăsta mult prea rău...

Voi cei cu scopul înmulţirii nu ştiţi ce aţi făgăduit

Că nu aţi fost deloc prin taine, să realizaţi ce v-a unit !

Fixaţi imagini mişcătoare prin al iubirii supliment

Lovindu-vă în conşţiintă subtil, vizibil indecent.

Statutul trainic vă desparte tocmai că voi l-aţi necinstit

Prin egoismul animalic ce-n linişte l-aţi consfinţit.

Aţi dăruit iubirii pure – visări, ofrande neînsemnate

V-aţi resemnat de o lumină ce a avut raze curate...

Unirea voastră uniformă de dobitoci robiţi la jug

V-a omorât tot idealul arzându-l senzual pe rug.

Prin litera care ucide aţi răstignit al vostru dar

De familişti tăiaţi în sânge care se varsă în zadar.

Purtaţi superficial inelul şi pe acesta vă zidiţi

Imaginea pictată-n ceaţă de soţi şi de soţii cuminţi.

Dar mai aproape de culoare, prin spaţii de spirit aprins

Nu mai puteţi vedea nici soare, nici cerul cel senin, deschis...

Vă rupeţi de fapt legământul care poate nici n-a fost

Decât în habotnicia unui sfat confuz şi prost.

Îl plasaţi trist în neştire, tocmai că nu mai iubiţi !

Nu ştiţi ce înseamnă o jertfă şi de aceea vă tâmpiţi !

Voi bărbaţi furaţi de slava consimţită în plăceri

Aveţi idealul morţii în trăiri şi-n abureli...

Pe nevasta voastră dragă o ţineţi ca un obiect

Şi o transformaţi pe curvă în înger şi în subiect.

Vă lingeţi mieros la gură în stil pur materialist

Şi v-ascundeţi într-o umbră de actor sau de artist.

Voi femei blagoslovite de al mamei sacru dar

Scăpătaţi ochii degrabă la vreun drac de gagicar...

Îl apreciaţi îndată şi sclipiţi printr-un sofism,

Vă distrugeţi viata-ntreagă pe-un rahat de romantism.

Cochetaţi prin aventura sexului frumos numit

De parcă bărbatul vostru nu Dumnezeu l-a zidit.

Libertatea vă permite să aveţi mai multi amanţi,

Dar iubirea vă ucide când în asta v-alintaţi !

Apoi reveniţi acasă anormali şi naturali...

Nu vedeţi în realitate cât sunteţi de ordinari !

Vă acoperiţi splendoarea ce-n mocirlă a apus

Împletind din nou cravata sau trăgând fusta mai sus.

Astfel voi vă creşteţi fiii cu sufletul întinat

Asta-i moştenirea voastră ce aveţi şi aţi lăsat !

Unde vă este iubirea ce-aţi gustat din început ?

De pe vremea când edenul de Domnul a fost făcut...

Omul fără împreunare s-ar fi născut prin cuvânt.

Dragostea ar fi fost cuvântul natural, tăcut şi sfânt.

Iar familia plinirea unei lumi scăldate-n Cer

Făr-să aibe vreo cădere sau vreun timp mai efemer.

Acum cu pogorăminte şi cu atâta îngăduinţă

Familia este epava ce se schimbă în fiinţă.

Este închisoarea strâmtă unde popa te cunună

Grăbindu-se la serviciu fără o cercetare bună.

Fiindcă mulţi mânaţi de vise şi de simple interese

Se trezesc aşa deodată că ceva nu le mai iese...

Este doar o încercare sau un fapt greşit făcut

De pe vremea când aceştia au iubit puţin sau mult.

Dragostea este eternă şi familia la fel !

Împlinirea este vie când „ea” este ca şi „el” !

Astfel rodul prinde viaţa care va zâmbi curat

Când iubirea va răzbate fără timp, neîncetat...

Dacă dorul nu apare imediat în despărţiri

Şi altruismul nu lucrează totdeauna-n dăruiri

Dragostea este funebră, familia – pas greşit...

Ce sfârşeste în cursul vieţii resemnat sau „împlinit ” !

*StMS

Someone To Love * BAD BOYS BLUE (romanian)