Taci molcom, nu trezi nici dor
Adânc în suflet, nici fior,
Căci ele scapără şi pier
Precum luceferii din cer
Răsar ca să apună iar,
Tu taci şi ia aminte doar.
Simţirea cui să ţi-o încrezi ?
Iar când te doare să nu crezi
Că alţii te-au şi înţeles.
Un gând rostit e un eres…
Nu sparge unda de cleştar,
Tu taci şi soarbe-i vlaga doar.
Rămâi în sinea ta ascuns,
De vise tainice pătruns,
Căci visele se sting curând
Când lumea prinde glas şi când
Lumina zilei vine iar,
Tu taci şi ia aminte doar.
~ de Fiodor Ivanovici Tiutcev
